miercuri, februarie 28, 2007

pradă ţie Domnule timp

mi-au trecut visele,
mi-au apărut simptomele unei boli ce aducea cu visarea
manifestările ei sunt ciudate şi imprevizibile,
mi-au trecut visele prin faţa ochilor ca într-o mişcare banală,
ca într-o zi pierdută printre alte zile anoste.
mi-au apărut semnele …
mi-au apărut ca o rezultantă a drumului meu
geometric
mă joc cu tine ,
eşti o tastatură cu literele şterse eşti
Un poem într-o limbă numai de mine ştiută
Un vocabular sărac cu toate cuvintele porcoase
ascunse bine în file şi foi
vine acum şi el şi ne ascunde pe noi
trebuie sa rezişti valurilor uriaşe de salivă
consoanelor grele fugite din taste , aruncate
cu greu prin vestibulul gurii plină de ură
ce boală stupidă , sa nu mai poţi ţine pe limbă
nici un cuvant nici o vocală , aşa cum am spus e o mişcare
banală a aerului , ce vehiculeză prin nării şi prin alte
orificii , lipsite de arta de a produce sunete articulate
chiar ascuţite cu care să tai , în tine , din tine cu
singura spadă din dure cuvinte ,
sa tai din tine din aripa ta mai închisă ca noaptea
sa nu mă mai pot ridica din vis ca din propria-mi moarte
mi-au trecut visele… m-au lasat pradă ţie Domnule timp
mi-au trecut visele …..mi-a rămas o rană
mi-a ramas …

vineri, februarie 23, 2007

M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST- Martin Page















Martin Page
M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST


Humanitas 2007
Colecţia Cartea de pe noptieră


„M-am hotărât sa devin prost” pare sa fie un titul bun care să-ţi vândă cartea ,deşi nu cred că asta a fost intenţia lui Martin Page autorul.
Intenţia lui sigur s-a îndreptat ca o „sticluţă plină de vitriol” în ochii cititorului, ca acesta ori să orbescă şi să se lase de citit, ori să fie atât de traumatizat încât să se simtă pe parcursul lecturii precum personajul său Antoine.
Si, dacă ar fi numai atât, titlul ! Din primele pagini”miroşi de la distanţă” ce te aşteaptă ,
frazele aparent normale , devin uşor , uşor „gaze lacrimogene”.Cu savoare de erudit crescut în haine de cerşetor Antoine , ne descrie trauma lui , starea lui de agregare într-un monolit de inteligenţă care apasă , apasă ….şi atunci îşi propune hotărât să devină prost. La 25 de ani, personajul nostru are deja masterate exotice, lecturi greoaie, prieteni pe măsură :o tânară lesbiană care cu pasiune se inseminează destul de des, un tânar exemplar uman pe care s-au făcut experimente, care este fosforescent şi vorbeşte în versuri, ….şi lista ar continua, s-ar rostogolii pe câteva pagini pline de ironie în care personajul nostru se decide total să scape de handicapul supărator al gândirii.
Dar ce, credeţi ca e uşor să fi prost? Vă înşelaţi …aşa că tânărul nostru personaj este supus unei grele încercări ..faceţi şi dvs. acest exerciţiu : ţineti-vă gândirea precum respiraţia măcar un minut ….Eh? nu e aşa că e groaznic?
Urmează acţiune …Antoine se hotarăşte să devină mai întâi alcoolic , ca să se poată prosti mai uşor …dar şi aici eşuează, vorba românului ca „ţiganul la mal „ după discuţii
intense cu un profesionist şi o jumătate de halbă de bere ajunge în comă alcoolică la spital,mai mult graţie respiraţiei îndrumătorului decât al efectului berii. Oare câte din situaţiile mai mult decât hilare din acesta savuroasă carte sunt văzute în jurul nostru zilnic ?Câti dintre noi indignaţi de prostia din jurul nostru ne-am complace măcar câteva minute în postura de idiot ca să scapi de toate grijile …?
Antoine însă nu se lasă, nu se dă bătut aşa uşor şi vrea să se sinucidă cu simplitatea omului care nu mai are nimic de pierdut . Dar mintea sa are nevoie de sfaturi şi apelează la o instituţie cu vechime de la 1742 ”S.P.T.P.T.M”(Sinucidere pentru toţi şi prin toate mijlocele) dar nici asta nu e suficient ..şi recurge la medicul său din copilărie , defapt unicul său medic ,căruia îi cere o lobotomie ca pe o reţetă cu aspirină.
I se recomandă Heurozac. Da, acesta îşi face „treaba”, personajul nostru străbate o junglă
formată din : magazine de firmă ,unde „năpârleşte „ de vechile haine şi apare
cu nike, levi’s, adidas ,de o masă copioasă la McDonadl’s, de Săli de jocuri video, culminând cu sală de forţă şi muzică house .
Transformare e totală cand ajunge agent de bursă se îmbogăţeşte peste noapte „din prostie „ şi are o viaţă îndestulătoare lipsită de griji sau de traducerile lui din armaică….
Antonie la inceputul „Odiseei „ sale spunea că”Nimic nu mă enerveză mai mult decât poveştile în care eroul ,la final , va ajunge în situaţia de la început, după ce a câştigat ceva „. Cum se sfârşeste epopeea lui Antoine , nu vă povestesc , pentru că trebuie să citiţi aceasta carte , nu foarte groasă , nu foarte grea , dar care sigur vă va da satisfacţii,
hohote de râs, şi nu veţi mai fi niciodată singur şi disperat în faţa prostiei ce ne înconjoară.
Şi dacă la unii aceasta vine dintr-un imens plictis la noi la români e deja o chestie patriotică aşa cum numai Sarmalele reci a spus-o : frate :”Ţara te vrea prost „!
Mai bine nu mai citiţi carte , împrumutaţi-o cuiva ………ha ha ha !!!!!

luni, februarie 19, 2007

un cântec al sângelui

Ce înţelegi din dorinţa mea din viaţa mea
din diamantele
şi perlele ce atârnă de dorinţele mele …
E o nebunie în ritmuri nebune
e un refuz al favorurilor pe care aş putea să ţi le ofer
şi să aud un ritm care mă face să-mi doresc o
izbândă …
acum trec bule de acid prin vene şi mă cuprinde
ameţeala
din piept îmi răspund sunete joase cavernoase
care ascund secrete , secreţii şi oase
rând pe rând intra în vibraţia dorinţelor şi
toate monedele se rostogolesc şi toate
fibrele se întăresc şi contracţiile dovedesc
un cântec al sângelui ,cu urechea lipită
de stern cu timpanul deschis ca o floare
de nufăr peste care suflă un şuierat
moartea
acum te apleci şi scoţi cu un cleşte
de os , palpitaţia ,o arunci peste
porţile ce închid tezaurul meu de
poboabe ascunse adînc în adânc…
Ai ascultat în toate o posiblă şansă
ca pământul să-ţi răspundă
la ghicitori şi secrete dar ţi-a dat
Speranţe- fără cuvinte care acum zboară
trandafirii au aceiaşi
ţepi de mii de ani
şi muzica e aceeaşi de aceiaşi mii de ani
Oare ce se schimbă?
se schimbă dragostea !
Ochii sunt împăienjeniţi de prea multe dorinţe
pentru un vis la care inima nu poate rezista
expodează şi ia forme ciudate
Ai văzut pantofi zburând,
e o posibilitate
ca atunci când nimic nu mai e credibil
să vezi lucruri de nevăzut.

vineri, februarie 16, 2007

bărbatul meu timp

Nu muzica nu sunetele confuze fac simfonia,
ci zgomotele minţii mele
Speriată de hăuri şi dealuri şi ceasuri aruncate peste tot
v-aţi prins că am ceva cu maşina infernală a timpului
aş vrea să stric ceva din mişcarea regulată a àcelor
aş putea să înghit limbile să folosesc aparatul vorbirii
altfel decât l-am folosit până acum.

am să locuiesc în casa timpului. am să mă lupt
cu el într-o căsnicie perfectă
ştiu că-şi bate joc de mine ca un soţ de nevastă ştiu
că mă înşeală,
are şi un soi de înclinaţii homosexuale,
până şi bărbaţilor li se oferă mai mult.
locuieşte departe de lumea învrăjbită de limba lui
n-are loc, n-are stare se zbate
între pleoape .

miercuri, februarie 14, 2007


blue sky, blue sky

Pe străzi cineva a început să strige după durere
Fugise cu altul
Ne-am şters lacrimi, ne-am desprins
nişte fire de păr şi am şoptit într-o
scoică ca durerea să dispară din toţi să intre in spaimele Lui.
Soarele a răsărit, era bine, dar s-a dovedit a fi de mucava
Muzica au chemat-o îngerii…
Şi heruvimii au început sa danseze pe corzile
pianului lovind cu ciocănele colorate …
notele…parcă se schimbaseră în alte Semne, în alte sunete, inexacte,
cineva cânta lejer la pian
.urechile
creşteau
nările
creşteau
tălpile ne creşteau
Daca ai şti cum ne înălţam…fluturi de hârtie
În întunericul alb ca un halat de spital
Creşteam şi am hotărât să aşteptăm
am aşteptat albastrul …
culoarea albastra
ne-am aşezat pe un capăt de deşert, proaspăt plouat,
ca un proaspăt soldat eliberat,
între timp
am aşteptat autobuzul.

Albastrul se lăsa aşteptat
era cu
domnul timp într-o plimbare prin ceruri
o fascinantă paradă,
noi aşteptam ca un trup secretos
să devenim albăstrui

Aplauze !!! …regizorul de platou face semn,
degetele mele pe
clape se distrează făcând greşeli,
norah jones cântă, într-o silă
de zile mari …blue sky , blue sky

marți, februarie 13, 2007

aud o orchestră întreagă.

e un bărbat reflectat în imaginea mea
ce pot să fac, ce pot să văd …
în pelicula de apă rămasă pe masă după un pahar vărsat
aş vrea ca nebunia să se oprească să-i pierd delirul
şi să zâmbesc
să mă confesez să mă răsucesc în mişcările simple
să cheltui o avere pentru un sărut şi aş mai face
o groază de reduceri de preţ la toate cheltuielile
pentru o noapte minunată
plină de muzici şi îngeri făcând dragoste cu imaginea noastră
aud o orchestră întreagă.

sâmbătă, februarie 10, 2007

astăzi s-a luminat


Sunt Jurnalul în care n-am apucat să scriu…
o filă ruptă, din rânduri
s-au topit toate râurile, s-au prăvălit munţii,
catedrale au zdruncinat maşina timpului
Multe trupuri s-au aruncat pradă leilor
Şi multe mame au pierdut fii şi fiice
Aşa s-a luminat lumea mea
s-a albit de adevăruri şi noi speranţe

n-am să mă mai îmbrac în negru n-am să mă mai uit
în oglindă
am să stau în calea ei…am s-o privesc printr-un ecran de gheaţă
şi s-o provoc să joace rolul maşterei

sufletul e o sită prin care se cerne durerea
şi inima
îşi schimbă culoarea devine albă de un alb prea alb
medical şi septic

de ce îmi e teamă , de propria-mi venă aortă?
de oasele mele de pielea mea de unghiile mele?
absurdităţi ….

tac
îmi înghit o parte din temeri noaptea târziu, singură într-o casă straină
pasărea mea s-a desprins din goblenul de pe perete cu
mâinile mele caută ceva, un suport pe care să se sprijine în plimbarea mea
prin aceasta lume
Cu această muzică, cu aceste sunete confuze.
Fugi, te culcă, e ora târzie şi mâine o altă zi te va despuia de frică
Te va lumina ca un bec de 500 de W şi tu vei străluci în lumina lui
Neînfricată ca acum 20 de ani.

marți, februarie 06, 2007

poemele bat din picioare poruncesc să fie scrise


m-am trezit în astă dimineaţă
cuprinsă de remuşcări
ce-am scris ce-am dovedit
poemele bat din picioare poruncesc să fie scrise
aşa
e corect sau nu, nu mai înţeleg
şi mă trezesc cu o durere adâncă în tâmple şi frunte
şi număr cuvintele scrise
şi brusc
nu mai am nimic de scris
se opresc literele ca pe marginea unei cascade
dacă aş aluneca aş pluti într-un nor de particule de apă
ca o perdea lăsată peste poezie şi aer
Din cascade s-ar auzi trompete ascuţite
în ritm de dixiland
Ca şi cum visele mele matinale s-ar topi
într-o adiere de
Sunet
m-am trezit în astă dimineaţă cu o mare poftă de dans
cu un ritm sacadat ca şi cum poemele mele ar decapita
refrene …
nemurirea se opreşte pe buza unei tinere copile recitând din poemul
artistului
ucis de un vers înverzit …

joi, februarie 01, 2007

nici o viaţă doar blues


Cerul era albastru şi când dormeam
şi când mă trezeam
tot albastru era
Deşi lumea era mai neagră decât negrul
Guaşelor mele
Luna era minunată şi plină de lumina de lună
şi nimic nu o deranja
pianul meu programat pe sonata lunii
aduna pe clape un praf sclipitor
Nina Simon mă înspăimânta
cu vocea ei grasă şi groasă
şi nu mi-o imaginam
oamenii se trezeau în fiecare zi trişti si obosiţi
deşi cerul era albastru senin ca o speranţă
hai spune ce vrei de la mine şi nu te mai preface
nu mai există nimic şi nici o viaţă cu un cer albastru
doar tristeţea bluesului.

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana