nici o viaţă doar blues


Cerul era albastru şi când dormeam
şi când mă trezeam
tot albastru era
Deşi lumea era mai neagră decât negrul
Guaşelor mele
Luna era minunată şi plină de lumina de lună
şi nimic nu o deranja
pianul meu programat pe sonata lunii
aduna pe clape un praf sclipitor
Nina Simon mă înspăimânta
cu vocea ei grasă şi groasă
şi nu mi-o imaginam
oamenii se trezeau în fiecare zi trişti si obosiţi
deşi cerul era albastru senin ca o speranţă
hai spune ce vrei de la mine şi nu te mai preface
nu mai există nimic şi nici o viaţă cu un cer albastru
doar tristeţea bluesului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Noi