câinele nopţii
ţin ochi închişi strâng peloapele să nu pătrundă fir de lumină aşa cântă ea doar un stop de blues se combină sfârşeala zilei de vară, răguşeala amintirii tale pe clape de fildeş se topesc prin ecranul opac lacrimi curg în camera în care se preumblă o fantomatică inundaţie oarbă tastez prin aerul trist până în vene străpuns de vocea ieşită din maşinărie nu mă lasă să te văd m-a înconjurat cu vibraţiile nonlineare ... cu tehnică ei plină de fiori sonori cântăreaţa asta ascunde în glasul ei tragedii virtuale teancuri de fotografii te ascund chipul tău se dilată în fiinţa mea se umple . cu o undă nepământeană o trompetă ascute durerea. incandescent amorul ei şi al meu e acum un jar de ţigară stins pe peloape. din difuzor se deschide-o trapă să iasă câinele nopţii.