bărbatul meu timp Nu muzica nu sunetele confuze fac simfonia, ci zgomotele minţii mele Speriată de hăuri şi dealuri şi ceasuri aruncate peste tot v-aţi prins că am ceva cu maşina infernală a timpului aş vrea să stric ceva din mişcarea regulată a àcelor aş putea să înghit limbile să folosesc aparatul vorbirii altfel decât l-am folosit până acum. am să locuiesc în casa timpului. am să mă lupt cu el într-o căsnicie perfectă ştiu că-şi bate joc de mine ca un soţ de nevastă ştiu că mă înşeală, are şi un soi de înclinaţii homosexuale, până şi bărbaţilor li se oferă mai mult. locuieşte departe de lumea învrăjbită de limba lui n-are loc, n-are stare se zbate între pleoape .