luni, august 30, 2010

Verde brotăcel, fuchsia, și albastru de metil












iar mă mut, iar mă mut...îmi strâng aripile de hârtie

zbor din casă

iar mă duc, iar mă duc ...să aduc pietre albe din mare

le pictez cu verde brotăcel, fuchsia, și albastru de metil,

mor de durere, mi-am pierdut un dinte mușcând momeala buzelor tale

mi-am săgetat plămânul respirând din vazduhul comun

încălțată în cizme militare

cu picioarele tumefiate

bat pasul de marș

și pământul, asfaltul și granitul îmi strâng urmele ca niște semne hieroglifice,

în istoria trupului rănit

Eu sunt un rac obișnuit cu dureri de oase...

Câte oase are un animal așa mic?

îmi scârțâie un genunchi și altul cedează la presiunea tezaurului

Viața e un business to business cu proceduri și ședințe interminabile

între mine și tine

iar ma urc, pe gurmazul tău să simt norii ca niște pufuleți

sa înghit din ei si să devin un incubator de vrăbii și rândunici

mai nou mă expun

sunt cubul de plastic din cămăruța cu sistem de alarmă

instalația de artă a conviețuirii în doi,

vasele comunicante dintre noi

s-au înfundat cu dulciuri și jucării.

acum mă evapor în particule de căldură , dragoste, lână și bumbac

vă îmbrac, vă încalț, vă măsor creșterea și frumusețea

eu, verde brotăcel, fuchsia și albastru de metil.

miercuri, august 25, 2010

Puncte puncte... roșiireflectorizante
















Pe un tambur răsucesc povestea.
Mă apuc și punctez
metru cu metru
Cu un marker roșu –cu un marker reflectorizant
agitația mea flutură
e o eșarfa cu la mulți ani
desfășurată prin încăperile în care locuiescviețuiesc.
Printr-o firidă intră un fir de lumină
din degetele copilului meu
îmi face semn
Sunt înconjurată de betoane și armături -
golurile din prefabricate au fost
Stropite cu lavabilul inefabilul adevăr
îmi simt plămânul stâng, burete alb
îmi simt plămânul drept, negru de fum
Pe tambur s-a prins din greșeală o suviță blondă
E periculos
copilul vede golul și astupă firida
cu o cărămidă de plastelină
„mami, ești acum o faraoană într-o piramidă „
Sunetele se plimbă
pe țevile și tuburile, vanele și
bidoanele prin care curg reziduri și umori
e ceva sălciu ca saliva mea cu care șterg inscripțiile din ziduri
Se șterg greu dar apar pe pielea mea –
pe brațele care au captat
urme roșii reflectorizante din răsucitorul fir al întâmplării
care mă trimite la capătul de sud
la copilul bărbat metru cu metru
puncte puncte... roșiireflectorizante .

luni, august 16, 2010

gândacul de grâu






















Mă gândesc ca un gândac de grâu
mă strecor printre firele de internet
şi mă electro cutez cu bună ştiinţă
gândurile-mi sunt dizolvate într-un alb mat
şi apare tata care îmi spune
ce cauţi prin hăţişul electric,
ţi-ai schimbat şi culoarea ochilor.
cine eşti
şi mă bucur ca proasta că tata nu mă recunoaşte
l-am păcălit aşa de uşor
aşa cum mă transport mai uşor decât înainte de
schimbare
s-a facut linişte, linişte simplă, foşnetul meu printr-un hardisk
vechi se mixează cu aerul cald al cooler-ului
e relaxant şi dulce ca metalul încins
ca mine
pierdută de ceva vreme printre cabluri.
o aud pe mama porneşte aspiraţia ei zilnică
gura ţevii de aspirator printre cărţile aşezate corect, egal
şi nu mă caută, doar mă strigă în gând ca pe o
idee
ma mişc şi mă gândesc ca un gandac de grâu
răsucit pe spate chinuit de picioarele scurte
de forma rotundă de camera mică în care iarăşi
pătrunde tata veşnic bănuitor
unde te-ai ascuns
ce e în patul tău
şi panicat o cheamă pe mama să-i arate
aşternutul meu plin de filamente,
de cioburi şi o caldă lumină revarsată
de la perete până la marginea patului
ce miracol, o aud pe mama îi văd ochii
trişti şi tata în spatele ei, vociferând ...
prostii... cine ştie ce-a mai făcut...
fata asta
... numai tu eşti de vină
o fereastră deschisă se pocneşte de toc
intră aerul de mână cu sunetul valurilor
eu mă bucur candid şi mă răsucesc...
liberatatea mea de insectă se izbeşte de
un puf de plop
distanţele lungi mi-au fost pe plac de când
alergam la stadion
acum până la uşă e o încercare temerară
şi brusc tata apare mai priveşte
cablurile rămase suspendate din tavan
abia recunoaşte profilul meu
pe perete cu trup cu mâini şi picioare
e un stencil reuşit dar el nu ştie ce e ăla
se-nchină în acelaşi timp în care
uşa se izbeşte grea
ca un zăvor peste o taină.

luni, august 09, 2010

mai urc mai cobor o scară din vene






















Am pus o inimă-n tipar, în nucleul celulelor, în tensiune
Un colaj…
Nu e decât ecoul din mine sau
Un ţipăt divizat în alte ecouri
Din piept îmi răspund sunete joase cavernoase
Care ascund secrete, secreţii şi oase
Rând pe rând intră în vibraţia dorinţelor şi
Toate inimile se rostogolesc şi toate
Fibrele se întăresc şi contracţiile dovedesc
Un cântec al sângelui
Cu urechea lipită de stern
Cu timpanul deschis ca o floare de nufăr
Peste care suflă un şuierat
Trupul se gândeşte
Ce să facă cu mine, cu mintea mea
Un bol de sticlă
Din care fără să ai…
Habar te înghit ca pe un şir de cuvinte
Când în mine se comprimă inima
Prea strâmtă, apucată de două mâini
Ce răsucesc în mine un drug înroşit de iubire
Ce răsucesc în mine un gând iute de trădare
Mai respir mai urc mai cobor o scară din vene
Tipăresc, pe un fin memoire un
Cadran de argint
O femeie se-agaţă de aortele translucide
Se loveşte în orele atât de mic tipărite
Că nici secundele nu mai încap… bum bum
Se răzvrăteşte o dragoste în care
Biologic mă pierd…
În spate am doar patimi
Şi cineva ţipă la mine cu o gură tăiată de-un ciob de lumină
Cu o inimă decupată din altă inimă
Sunt acum mai aproape de întrebări
nu am la cine să strig...

sâmbătă, august 07, 2010

un animal urâcios muşcă din carnea mea
















Aş putea să te ţin minte ca pe un obicei
când catifeaua îmi mângâia pielea şi pe dinăuntru şi pe dinafară
când cântau venele tremolo cu inspiraţiile şi expiraţiile ajunse pe sus
acolo unde e totul depozitat în nişte locuinţe barbare bine dispuse în
mobile dulăpioare sertăraşe,
deschise uneori cu gândul şi privite despuiate,
amuşinate, degustate de gurile amărite,
cu ochii,
unul pierdut printe muşuroaie albite
unul lipit de plafonul de nori ajuns până la cerul cel mai îndepărtat.
Mă încrâncenez să ţin minte toate paturile pe care le-am supus testelor de rezistenţă
Apoi plafoanele… oh, cât am mai scanat structuri şi centuri grinzi şi stucaturi
Acum ce e?… încep să pierd lucruri, e nemilos
E urâcios animalul ăsta scăpat din stufărişul luminat doar de lampa cu gaz
Animalul care se strecoară şi muşcă din carnea mea ca dintr-o carne dulce
Şi fragedă… dar nu se uită că acolo unde muşcă creşte altceva.

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana