un animal urâcios muşcă din carnea mea
















Aş putea să te ţin minte ca pe un obicei
când catifeaua îmi mângâia pielea şi pe dinăuntru şi pe dinafară
când cântau venele tremolo cu inspiraţiile şi expiraţiile ajunse pe sus
acolo unde e totul depozitat în nişte locuinţe barbare bine dispuse în
mobile dulăpioare sertăraşe,
deschise uneori cu gândul şi privite despuiate,
amuşinate, degustate de gurile amărite,
cu ochii,
unul pierdut printe muşuroaie albite
unul lipit de plafonul de nori ajuns până la cerul cel mai îndepărtat.
Mă încrâncenez să ţin minte toate paturile pe care le-am supus testelor de rezistenţă
Apoi plafoanele… oh, cât am mai scanat structuri şi centuri grinzi şi stucaturi
Acum ce e?… încep să pierd lucruri, e nemilos
E urâcios animalul ăsta scăpat din stufărişul luminat doar de lampa cu gaz
Animalul care se strecoară şi muşcă din carnea mea ca dintr-o carne dulce
Şi fragedă… dar nu se uită că acolo unde muşcă creşte altceva.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Noi

Imagine
    să ne întoarcem privirea la margini,   la stele să recurgem la sofisticate piruete în mișcarea cărora frame cu frame să ne revedem oracolul. dacă ai apăsa pe butonul invizibil   ascuns atunci în timpul vieții noastre am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele am dormi în camere cu jucării și ușa își va strica singură yala   în așteptarea marilor iubiri. cine mai știe ce am fredonat,   ce am înfrânt, ce am visat lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest copiii și anii. Să ne întoarcem privirea   la soare, la nisip și apa mării să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim calendare. dacă am vrea am putea să zburăm     înlăuntrul   timpului   vieții noastre o repetiție în care   ne ascultăm   îndelung   râdem cu riduri și vorbim   despre lucruri rotunde d...
Citiți mai multe

Locuiesc într-o cutie neagră

Imagine
Locuiesc într-o cutie neagră … Cu mine şi cu trupul meu Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale Dimineaţa se vede prin găurile scobite cu greu ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia în îndelungi partide depresive Suflă un aer  prin mine ...trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei ce îşi schimbă culoarea în gri În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni ..abia am oxigen Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă .. Viaţa în cutie are umorul ei ...
Citiți mai multe

Gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne

Imagine
Tara Donovan -peace gallery NY - foto credit Julitti gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne se privea în picăturile de sânge ce rămâneau pe tejgheaua de inox pândea clienții cu străluciri sadice și în reflexul lamei de cuțit își etala zâmbetul lăbărțat ar fi trebuit să fie o grasă, o masă diformă precum halca pe care o tranșa dar soarta făcuse să fie femeia visată de el gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de lux se privea în lacrimile ce rămâneau pe tejgheaua de cristal pândea iubiții cu străluciri insinuante și în reflexul irisului negru își etala zâmbetul firav ar fi trebuit să fie o nălucă sidefie ,o masă crepusculară precum steaua pe  care o visa dar soarta făcuse să fie femeia urâtă de el. (din vol. Imagine Simplă 1996)
Citiți mai multe