joi, ianuarie 10, 2013

viaţa e o fată pe care o strigi Morgana..





La 7 dimineaţa
viaţa e o sală de antrenament
alerg, sar, până când
gura mi se
umple de salivă cât să inund gura altuia
deschisă la poveşti
mâinile se lungesc cu ridicări de gantere
şi produc gumă de genoflexiuni
dintr-o dată sar aşa de sus
că viaţa nu mai e sala de antrenament
e un semicerc albăstui la care mă uit atât de
des, de nu ştiu câţi ani, zile sau ceasuri,
mari urâţite de vreme, înnegrite şi murdare
ca unghiile unui colecţionar de tuş
mă trezesc cu ciocanele şi rotiţele în care
locuiesc şi din nou îmi revin
ies la suprafaţa vieţii care e o mare lucioasă
pe o  masă de sufragerie...
liniştită ca un batic întins la soare...
înfig mâna aia lungă în transparenţa ei
şi viermele de oase iese din pieptul meu ţâşneşte
şi face o săritură în adânc, dar eu văd
port ochelari cu rama aurie de care mă agăţ
ca pe tiroliană
şi sar
îl strivesc sub călcâi
viermele nu mai e vierme...
nimic nu mai e... ce-a fost
şi chiar aşa îl strivesc
contrar faptului că în apă nu poţi
dar ce poţi?
pentru că în fapt eu sunt într-un deşert unde viaţa s-a întins
pe dune de risipă
viaţa e o fată pe care o strigi  Morgana...
îţi scriu toate astea să înţelegi anumite rosturi de ipsos
ce unesc cărămizile zidului
pe care seară de seară
în deschiderea viselor
tot numerotez cu frică kilometri.

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana