miercuri, august 29, 2007

De acum încolo



De acolo din mijlocul durerii, vine şoapta ta
Atinge rana care sângereaza şi o desface într-o floare albă
Muşc din mâna ta ca să nu uiţi gustul dinţilor mei
Din inima îmi ies aburi şi din ochi lame de oţel care taie
Funia ce-mi strange gâtul…
Lasa-mă să fug din acuarela palidă in care tu mă pătrunzi
Fie ca vreau fie ca nu …
De acolo din mijlocul spaimei mă apucă urletul ,mă
Invârte ca pe o limbă de ceasornic ..
Ameţeala mă transportă în liniştea mea şi te pierd
Din privire,
ca nu mai am ochi , nu mai am buze
Tu le-ai decupat din fotogarfiile noastre şi m-ai lăsat Aşa
să nu te mai privesc urât să nu te mai cert …de parcă
Eu n-aş putea să-mi fac cu creionul ochii mai mari şi albaştri o
Gura mai mare şi buze mai cărnoase ..
De parcă după tine n-ar mai exista lumea si pământul şi eu
Aş crăpa în următoarea secundă ca o mică bulă de aer …
Poate ar trebui să ne aşteptăm începutul…….

marți, august 21, 2007

Mamă aş vrea să–mi mai spui poveşti





Sunt moartă
în partea dreaptă totul e amorţit
Acolo unde părea că se mai întâmplă ceva pe bucata de piele de muşchi de
inimă.
Empty space …
Sunt plină de bijuterii, inele, pandantive
Ce -mi cresc direct din tegumente se
umflă şi înfloresc minunate filigrane
Mamă aş vrea să–mi mai spui poveşti, să mă visez un mic personaj
dintr-o poveste
Poveştile mele au murit
Ce se întâmpla ? unde am ajuns ?
Sunt moartă şi ăsta e ţărmul negru?
Eu îmi imaginam o lungă fâşie de pământ
roşu şi un şir de piane
albe o orhestră în culorile curcubeului şi muzica pietrelor
din lună, sunetul vântului prin pletele albe şi
Ritmurile iubirii noastre şi soarele un sărut pe cer ,
Ce se întâmplă?
Mamă, aş vrea să spun copiilor mei o poveste a poveştilor
Să se viseze fericiţi,
Dar uite personajele dispar din mintea mea, poveştile au plecat şi
Imaginea mea s-a ars ca o rolă de film vechi.
Sunt moartă, sigur dacă
inima mea a plecat şi a lăsat un empty space .

joi, august 16, 2007

Tu baby




Tu, baby numai tu ,cine altcineva
Şi-ar putea poleii mâinile şi viaţa
Casa de ceara în care locuiesc umbrele noastre
Are o ordine nebuna
Tu baby, doar tu,
Cine altcineva
Şi-ar arginta buzele si gândul
Nu mă mai laşi sa mă culc in sufletul tău
Tu baby, chiar tu,
Ţi-ai hotărât soarta
Viata preţioasa greu de trăit .

duminică, august 05, 2007

Computer organic
















Mă aşteaptă dimineaţa să cobor
din înaltele mele visuri-virusuri
ca o pe fantomă.
Să salvez imaginea concepută de creierul meu –
ar trebui sa urmăresc atent liniile ce pornesc din marginile
încăperilor,
străbat case, străzi colcăind de trupuri,
liniile îi ocolesc pe cei veseli, îi izbesc la încheietura
genunchilor pe cei trişti,
cu privirile deja pierdute
uite :
picioarele lor devin moi ,alunecă pe trotuare pline de urme ,se
chircesc la marginea liniilor ,care îşi continua drumul,
uşor îi mai zăresc
în această călătorie a imaginilor mele prin computerul meu organic,
trasez în continuare dungi, albe - negre , câteodată galbene - pământii încât numai
peste oameni se mai disting
semn care i-ar putea face fericiţi , dacă viaţa sau aerul
sau
dragostea s-ar colora in jurul nostru
eu sunt aşteptat să văruiesc Timpul.
Să-i dau nuanţe să-i tai din putere să fiu duşmanul lui
atunci când asupra vieţii mele liniştea
s-a pictat cu un ochi pastelat.

vineri, august 03, 2007


Direct din inimă

Pentru Coca









Am în mână o cana cu apă
Am în inimă doar un fir de sânge şi am în picioare
Un pământ întreg străbătut de la est la vest
Ca o limbă sau fâşie
Ca o limbă de pe care sar cuvintele ca oamenii
şi vocalele ca şi valurile de salivă
în cană îmi pun zilnic apa care am fluidizează
îmi face bine …..mă umflă şi mă pot ridica să văd
lumea şi striaţiile ei de undeva din înaltul înălţat
să-mi simt porii deschişi la aerul tare şi
firicelul de sânge să pompeze aşa cum ştie el
bucata aceea de carne roşie ,atât de dizgraţioasă
din care eu pot să iubesc …
am în mână o cană cu apă şi beau din ea aşa ca într-un exerciţiu de respiraţie
subacvatică ,şi în secundele în care n-am aer ,mă dor firicelele sângerii care
împânzesc trupul ca o plasă fină şi parcă simt fiecare impuls în fiecare celulă
de parcă aş trăi o ora de biologie pe mine ….
Din cana mea s-a prelins o picătură direct în pământul pe care picioarele mele nu-l
Mai suportă …doar îl bate şi îl traumatizează cu kg şi kg de corp….
Picătura a despicat un zâmbet în pământ
mâna a şters buzele ude şi
Firicelul de sânge s-a zbenguit şi s-a strecurat exact în ventricolul stâng, cu o mică
Înţepătură , care mi-a cerut apă din nou şi stabilitate pe pământ ,
Ca şi cum n-aş putea să trăiesc fără să iubesc direct din inima …..

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana