Postări

Se afișează postări din august, 2007

De acum încolo

Imagine
De acolo din mijlocul durerii, vine şoapta ta Atinge rana care sângereaza şi o desface într-o floare albă Muşc din mâna ta ca să nu uiţi gustul dinţilor mei Din inima îmi ies aburi şi din ochi lame de oţel care taie Funia ce-mi strange gâtul… Lasa-mă să fug din acuarela palidă in care tu mă pătrunzi Fie ca vreau fie ca nu … De acolo din mijlocul spaimei mă apucă urletul ,mă Invârte ca pe o limbă de ceasornic .. Ameţeala mă transportă în liniştea mea şi te pierd Din privire, ca nu mai am ochi , nu mai am buze Tu le-ai decupat din fotogarfiile noastre şi m-ai lăsat Aşa să nu te mai privesc urât să nu te mai cert …de parcă Eu n-aş putea să-mi fac cu creionul ochii mai mari şi albaştri o Gura mai mare şi buze mai cărnoase .. De parcă după tine n-ar mai exista lumea si pământul şi eu Aş crăpa în următoarea secundă ca o mică bulă de aer … Poate ar trebui să ne aşteptăm începutul…….

Mamă aş vrea să–mi mai spui poveşti

Imagine
Sunt moartă în partea dreaptă totul e amorţit Acolo unde părea că se mai întâmplă ceva pe bucata de piele de muşchi de inimă. Empty space … Sunt plină de bijuterii, inele, pandantive Ce -mi cresc direct din tegumente se umflă şi înfloresc minunate filigrane Mamă aş vrea să–mi mai spui poveşti, să mă visez un mic personaj dintr-o poveste Poveştile mele au murit Ce se întâmpla ? unde am ajuns ? Sunt moartă şi ăsta e ţărmul negru? Eu îmi imaginam o lungă fâşie de pământ roşu şi un şir de piane albe o orhestră în culorile curcubeului şi muzica pietrelor din lună, sunetul vântului prin pletele albe şi Ritmurile iubirii noastre şi soarele un sărut pe cer , Ce se întâmplă? Mamă, aş vrea să spun copiilor mei o poveste a poveştilor Să se viseze fericiţi, Dar uite personajele dispar din mintea mea, poveştile au plecat şi Imaginea mea s-a ars ca o rolă de film vechi. Sunt moartă, sigur dacă inima mea a plecat şi a lăsat un empty space .

Tu baby

Imagine
Tu, baby numai tu ,cine altcineva Şi-ar putea poleii mâinile şi viaţa Casa de ceara în care locuiesc umbrele noastre Are o ordine nebuna Tu baby, doar tu, Cine altcineva Şi-ar arginta buzele si gândul Nu mă mai laşi sa mă culc in sufletul tău Tu baby, chiar tu, Ţi-ai hotărât soarta Viata preţioasa greu de trăit .

Computer organic

Imagine
Mă aşteaptă dimineaţa să cobor din înaltele mele visuri-virusuri ca o pe fantomă. Să salvez imaginea concepută de creierul meu – ar trebui sa urmăresc atent liniile ce pornesc din marginile încăperilor, străbat case, străzi colcăind de trupuri, liniile îi ocolesc pe cei veseli, îi izbesc la încheietura genunchilor pe cei trişti, cu privirile deja pierdute uite : picioarele lor devin moi ,alunecă pe trotuare pline de urme ,se chircesc la marginea liniilor ,care îşi continua drumul, uşor îi mai zăresc în această călătorie a imaginilor mele prin computerul meu organic, trasez în continuare dungi, albe - negre , câteodată galbene - pământii încât numai peste oameni se mai disting semn care i-ar putea face fericiţi , dacă viaţa sau aerul sau dragostea s-ar colora in jurul nostru eu sunt aşteptat să văruiesc Timpul. Să-i dau nuanţe să-i tai din putere să fiu duşmanul lui atunci când asupra vieţii mele liniştea s-a pictat cu un ochi pastelat.
Imagine
Direct din inimă Pentru Coca Am în mână o cana cu apă Am în inimă doar un fir de sânge şi am în picioare Un pământ întreg străbătut de la est la vest Ca o limbă sau fâşie Ca o limbă de pe care sar cuvintele ca oamenii şi vocalele ca şi valurile de salivă în cană îmi pun zilnic apa care am fluidizează îmi face bine …..mă umflă şi mă pot ridica să văd lumea şi striaţiile ei de undeva din înaltul înălţat să-mi simt porii deschişi la aerul tare şi firicelul de sânge să pompeze aşa cum ştie el bucata aceea de carne roşie ,atât de dizgraţioasă din care eu pot să iubesc … am în mână o cană cu apă şi beau din ea aşa ca într-un exerciţiu de respiraţie subacvatică ,şi în secundele în care n-am aer ,mă dor firicelele sângerii care împânzesc trupul ca o plasă fină şi parcă simt fiecare impuls în fiecare celulă de parcă aş trăi o ora de biologie pe mine …. Din cana mea s-a prelins o picătură direct în pământul pe care picioarele mele nu-l Mai suportă …doar îl bate şi îl traumatizează cu kg şi kg d