Dorm împachetată într-un ambalajcocon
Cum mă trezesc mă umflu cu pompa de timp comprimat îmi pun haine largi și adaptate Cu găuri de aerisire și lăcașuri pentru baterii sunt un experiment personal și public țin conferințe și seminarii în spațiul liber al terasei blocului, de unde îmi dau drumul și căderea e lină până la etajul unu unde mă așteaptă doamna popescu care mă salută cu aceași admirație de ani de zile și îmi spune „ce mare te-ai făcut!” ferestrele capătă alte dimensiuni Ca într-o expoziție minimalistă în care expun pânze mari pe care nativ și naiv doar pulverizez personaje gălbui/cenușii/alburii cohortele depresiilor matematice pentru că mă opresc și profu de mate de la doi îmi zâmbește ca o ecuație enigmatică iar o iau de la capăt întind mâinile și planez împrăștii cu verbele mele preferate. „ce îmi trebuie mie poezia ?” eu zbor și fără aripi, sunt planificată știu toți vecinii din bloc cum măsuram distanța de la marginea terasei până la primul plop o...