gândacul de grâu
Mă gândesc ca un gândac de grâu mă strecor printre firele de internet şi mă electro cutez cu bună ştiinţă gândurile-mi sunt dizolvate într-un alb mat şi apare tata care îmi spune ce cauţi prin hăţişul electric, ţi-ai schimbat şi culoarea ochilor. cine eşti şi mă bucur ca proasta că tata nu mă recunoaşte l-am păcălit aşa de uşor aşa cum mă transport mai uşor decât înainte de schimbare s-a facut linişte, linişte simplă, foşnetul meu printr-un hardisk vechi se mixează cu aerul cald al cooler-ului e relaxant şi dulce ca metalul încins ca mine pierdută de ceva vreme printre cabluri. o aud pe mama porneşte aspiraţia ei zilnică gura ţevii de aspirator printre cărţile aşezate corect, egal şi nu mă caută, doar mă strigă în gând ca pe o idee ma mişc şi mă gândesc ca un gandac de grâu răsucit pe spate chinuit de picioarele scurte de forma rotundă de camera mică în care iarăşi pătrunde tata veşnic bănuitor unde te-ai ascuns ce e în patul tău şi panicat o cheamă pe mama să-i arate aşternutul meu pl...