marți, ianuarie 30, 2007

Poveste din budoar


Lumina s-a despletit ca o tînără fecioară
a pus capete rase între mine şi tine
s-a rostogolit în patul nostru ,a traversat
camera şi s-a strecurat prin crăpătura uşii
pâna sub scară unde s-a cuibărit
într-o mică şi gălbuie pată….

Aerul s-a încalzit între coapsele mele
i-am dat drumul atunci când
săruturile mă asfixiau
s-a zbătut ,copleşit a scăpat cu greu
alunecînd prin cearşafuri şi mătăsuri
prin fantele draperiilor s-a leganat şi
s-a strecurat prin crăpătura uşii
până sub scară unde s-a cuibărit
într-o mică si transparentă sticlă….

Muzica mi-a ţâşnit din piept
Drept un ţipăt din plăcere
S-a aurit prin alamurile sufletului
A răscolit timpanul ,scărita şi ciocanul
Şi brusc s-a izbit de pereţi ,
s-a lipit şi strecurat cu migala prin
crăpătura uşii până sub scară
unde s-a cuibărit într-o minuscula cutie muzicală…

Mirosul şi gustul s-au cuplat într-o formă
În ceva moale dezgustător ,
Le-am urât le-am alungat
Mirosul s-a tiparit în perne şi gustul l-a însoţit
Până când degetele s-au împletit într-o
Dureroasă sculptură ,
S-au strecurat prin crăpătura uşii până
Sub scară unde s-au cuibărit într-un
Coş cu fructe şi iarbă

Iubirea s-a ascuns , am căutat-o
Am gasit tatuaje,
Urme roşii , fum si ritmuri
Picturi abstracte din
Sudoare şi gust
Întuneric şi greaţă
Am simţit cum a scăpat pe ascuns
Într-o imagine aspră s-a
Strecurat prin crăpătura uşii
Pâna în living unde s-a aşezat
Liniştit şi atent într-o fotografie de nuntă….

duminică, ianuarie 28, 2007

Oase de ebonită

ce pot să-ţi spun eu, în relativitatea asta leşinată
în lumina asta roz pal cu
minunate reflexe
de parcă lumea ar plăti şi visele noastre ar fi transformate în reclame ...
oase de ebonită
în care durerea loveşte
nu ştiu ce înseamnă asta pentru tine, dar dragostea nu aşteaptă este
răul pe care pluteşte lumea
lumea oarbă, tu ştii că nu am prea multe să-ţi spun
suntem corpurile unui trup secret
şi turnul în care am putea locui e departe
el de depărtare s-ar putea prăbuşi în aşteptarea noastră
ca o simplă pietricică
pe marginea unui deal
aşa de fragilă este muzica în care ne mişcăm
Dar trupul secret se străduie în luptă...
culoarea neagră şi tatăl timp sunt spaimele lui permanente
Visul te trimite la culcare

când eşti singur
când simţi cum prin fiecare fibră durerea vine,
lasă o pală de vis să te anine de un alt început
de o alta mână cu degete fine ce-ţi răvăşeşte părul
uită-te cum timpul îşi face de cap cu vieţile noastre
adună uşor
amintirile într-o pungă şi pune-le bine pentru alte griji şi alte suspine
nu uita din când în când să-ţi aminteşti de tine
şi un nor alb va face dintr-o zi însorită una plină de întrebări.
Ştii de ce visele nu au nume
nu au porecle, nu le strigăm ?
n-am răspuns, am îndoiala că sunt aceleaşi pentru fiecare dintre noi
ne-am simţi înşelaţi …
să fac dragoste cu un vis de-al meu,
sincer gândul mă excită.
Când eşti singur
visul tău simţi că te trimite la culcare !

sâmbătă, ianuarie 27, 2007

AMANTELE - Elfriede Jelinek





Elfriede Jelinek
AMANTELE

Polirom 2006
Biblioteca Polirom

Pentru un cititor pasionat Elfriede Jelinek nu este un nume necunoscut.
În anul 2004 ea câștiga surprinzător pentru aproape toată crema literară premiul Nobel pentru literatură. Explicația juriului de la Stockholm pentru atribuirea premiului acestei scriitoare austriece s-a datorat: "cursului muzical al registrelor în romanele şi dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie absurditatea şi constrângerea clişeelor sociale".
Şi aşa este. Fie c[ citiți "Pianista" cel mai cunoscut roman al sau, ecranizat dealtfel cu succes şi încununat cu Marele Premiu al Juriului plus două premii la secțiunea de interpretare la Festivalul de la Cannes - 2001,( nu înainte de-a stârni proteste datorită scenelor hard, gen sado-maso) fie că citiţi "Amantele" veţi gusta cu plăcere o porţie de scriitură delicioasă, uneori însă dătătoare de dureri de cap sau stomac.
Nu e uşor să citeşti din Jelinek, pentru că trăirile personajelor depășesc puterea de
înțelegere a oamenilor obişnuiţi. Feminista convinsă, suferindă de fobie socială,
membră a partidului comunist austriac din 1974 până în 1991, cu o biografie plină de depresii transpuse în cărţile sale Jelinek este o scriitoare controversată, aflată în mijlocul polemicilor şi dezbaterilor sociale de actualitate. Stilul nonconformist în care îşi scrie cărţile, chiar în "Amantele" nu folosește deloc majuscule asta datorită apartenenței sale la tradiția unui grup literar vienez, dar mai ales modul agresiv de supraviețuire al personajelor a creat de multe ori reacţii ostile din partea criticilor.
"Amantele" este un roman crud şi plin de cruzime.Titlul este mai mult decât înşelator, titlul creează o iluzie, un spaţiu în care aştepţi să pătrundă erotismul, dar te trezești într-o mizerabilă „băltoacă”. Romanciera ne introduce scurt, poetic, rece şi caustic în lumea Brigittei şi a Paulei două tinere muncitoare într-un mic orăşel de munte, o lume atât de jalnică şi inumană încât te întrebi pe parcursul paginilor dacă merită ca aceste personaje să trăiască sau să propui autoarei suprimarea lor. Cât poate suporta o femei numai pentru a-şi găsi locul în societatea modernă, în care bărbatul face „toţi banii”. Viziunea întunecată, viaţa aparent inutilă a celor două femei, cu caractere la prima citire diferite, te pun la încercare, îţi dau un test despre cum priveşti tu cititorule, lumea. Elfriede Jelinek este dură dar sinceră. Ca într-o căsnicie ea îţi arată într-un mod brutal dar fermecător (aici e geniul ei !), cât de mult trebuie să conteze pentru tine adevarul. Mii de femei se ascund în relaţii ca cele din această carte, relaţii lipsite de orice urmă de fericire. Ipocrizia şi ignoranţa, laşitatea sau doar superficialitatea, fac din aceste relaţii în care iubirea e confundată cu violenţa, o normalitate. Citiți viaţa plină de „întrebări „ ale celor două personaje, a căutărilor lor, a bărbaţilor aleşi, cu surprinzătoare şi paradoxale rezultate, ar mai ales învățați să credeți în iubire mai mult ca oricând.
Viaţa s-a plimbat prin încăperile mele

În această noapte m-am gândit să-ţi mărturisesc că viaţa s-a plimbat aseară
prin casa necunoscută în care sunt stăpână peste fantome
fantome atât de urâte încât nici nu mă mai pot speria
deci viaţa s-a plimbat
mi-a dat un test de făcut dar nu m-am putut opri din
singurul meu gând, acela să-ţi mărturisesc
chiar dacă va fi cea mai simplă mărturisire
despre mine pot spune că viaţa s-a plimbat prin încăperile mele
şi m-a abandonat atunci când
încercam în gând măcar să-ţi mărturisesc
că într-o noapte când viaţa s-a plimbat
prin memoria mea, nu te-a găsit
decât pe tine .

vineri, ianuarie 26, 2007

Frunze dulci de mescalină

Aburii pământului într-o dimineaţă caldă
umbră pe trupul meu
Mă imbrăţişează
Mestec din plin frunze dulci de mescalină
Pământul se-ntăreşte într-un asfalt
Glandele emana hormonii de poezie
Râd în hohote şi mâinile îmi ajung la glezne
Se înfăşoară cătuşă grea şi lanţ
Râsul vine din stomac ,acolo am un creier mic
Înghiţit ca să fiu în ton şi trendy
De acolo vin şi pleacă idei grele ,puturoase
Plimbate prin intestine ,răsucite până la sânge
Până la inima prea mare ,gata să plângă
Drumul pe care te duc prin aburi ,prin
Ceaţă pe pamânt sau prin nori , nu se termină
Decât dacă uiţi într-o zi să-l prelungeşti să-ţi
Desenezi traseul , să-ţi trasezi calea
Recunoaşte că nu te întorci să priveşti
Pământul se învârte cu tine ,te prabuşesti
Într-o uriaşă mare de aburi şi simti
Cum panica ca un asfalt se întareşte pe tine .

joi, ianuarie 25, 2007

Femeie pasăre răpitoare
Ruxandrei

Femeie pasăre răpitoare
cauzatoare de amnezii
răsunător îţi este numele rezonant ca
sunetul unei monede grele scăpate pe marmura şlefuită
a inimii unui biet porumbel
femeie pasare răpitoare , purtătoare de ritmuri ameţitoare
care stai şi pândeşti în noapte şi
aştepţi să-ţi pice o mică victimă
care să danseze să simtă şi să se lase purtată de misterul tău drept ca
o spada plină de pietre scumpe .
femeie pasăre răpitoare
ţipi loveşti urăşti, eşti fierbinte şi focul creşte
te scuturi, ţipi, îţi pierzi luciditatea şi te laşi totuşi prinsă
în joc şi te înfigi scurt şi
atât de dureros în misterul tău drept ca o spada cu mâner preţios
ţinută strâns
de un biet porumbel.

miercuri, ianuarie 24, 2007

Împotriva tuturor -împotriva poeziei mele


Împotriva tuturor m-am trezit într-o dimineaţă
caldă, plăcută
mi-am pus un vesmânt lung, mi-am tăiat părul
împotriva tuturor, dar mai ales a poeziei mele
mi-am smuls din minte toate metaforele
am vrut să scriu scenarii porno
am vrut să-mi povestesc cele mai ascunse fantezii
am vrut să fiu dincolo de toate şi tot ,
mi-am ras ultimul fir de ruşine şi m-am războit cu mine
ştiam ce să spun despre toţi şi toate dar mai ales despre mine
eram împotriva tuturor, eram intoxicată de acest sentiment
de împotrivire
am alergat, m-am adăpostit, am fumat un lung şir de
ţigări de plante, mi-am băut toate paharele de dinainte şi mi-am mirosit toate fluidele cu multă bucurie, m-am transformat împotriva tuturor
m-am bucurat, m-am răzbunat
dar m-am plictisit, şi de atât frig şi vomă
m-am stafidit, mi-am pierdut vestmântul
părul mi-a crescut, ochii mi-au ieşit din orbite 11 milimetri
mi s-au rupt unghiile, mi-am pierdut abilitatea şi
împotriva tuturor
n-a mai ştiut nimeni de mine.

marți, ianuarie 23, 2007

homo videns




GIOVANNI SARTORI

HOMO VIDENS
IMBECILIZAREA PRIN TELEVIZIUNE ŞI POST-GÂNDIREA

Editura Humanitas 2005

Televiziunea este gumă de mestecat pentru ochi. (Frank Lloyd Wright)


Trăim într-un timp rapid, stăpânit de o revoluţie multimedia, trăim prinşi în cablurile, computerelor, plasmelor, dvd-urilor, internetului….un adevarat sat cibernetic, un proces cu multe legaturi ,
o adevărată cuşcă a imaginilor .
Giovani Santori pune un subtitlu greu cărţii sale, Homo Videns dar trage astfel un semnal de alarmă asupra viitorului şi mai ales a noii generatii . Cartea se concentreză asupra fenomenului televiziune şi teoria sa este că acest fenomen video îl transformă pe Homo Sapiens, produs al culturii scrise, în Homo videns, produs al cuvântului detronat de imagine. Doctor în filozofie modernă, profesor la renumite universităţi din Europa si Statele Unite, unde predă sociologie, filozofie modernă şi ştiinţe politice, Giovani Santori, scrie că suntem foarte des indignaţi de violenţa propagată de televiziune de ştirile editate cu sârg doar pentru rating şi nu pentru informare, sau că televiziunea este înapoiată cultural.Toate acestea sunt adevăruri, dar şi mai adevărat şi mai important este că această „tele-vedere” schimbă treptat natura omului. Lumea în care trăim deja se „sprijină pe umerii firavi ai „video-copilului” cel care este educat de de televiziune înainte de a învăţa să scrie şi să citescă.
Pe lângă acestea exista un interes al autorului şi pentru explicarea video-politicii, un subiect incitant - puterea politicii prin televiziune. Pentru Giovani Santori post-gândirea înseamnă lipsa de educare a video-copilului, lipsa de de formare a unei opinii publice şi implicit de ceea ce trece sau nu trece prin canalele de comunicaţie în masă. Santori pune un „ diagnostic” greu televiziunii, astfel în concepţia sa în acest moment televiziunea mai mult distruge decât transmite în materie de cunoştere şi înţelegere. În această privinţă îl citează pe Baudrillard „Informaţia în loc să transforme masa în energie, produce şi mai multă masă”.
Revoluţia multimedia este, prin premisa tehnologică, o revoluţie digitală, omul până mai ieri înfrunta şi reflecta lumea reală, acum este proiectat în crearea unor lumi virtuale.
Santori explică aceasta și printr–un cuvânt inventat de el „Novitism „ adică goana după tot ce este nou .
„ Imbecilizarea prin televiziune „ tind să cred că este o licenţă de marketing folosită de traducător, dar pentru profilul cetăţeanului român care este un îngurgitor de televiziune cred că îşi are rostul în explicarea ideii de post-gîndire .
Răsfoind această carte şi spicuind câteva din titluri te edifici clar asupra luptei deja pierdută şi asumată de Santori împotriva acestei noi culturi video, care dintr-o democratică sentinţă de masă şi o lipsă de selecţie va ucide omul simbolic, va tranforma cultura de masă în incultură.
Recomand această carte celor care nu pun ceasul să sune să vadă ultima telenovelă, celor care nu sună la numarul afişat să compună un cuvânt foarte uşor , dar mai ales celor care cumpără cărţi şi cei din jur nu le înţeleg niciodată titlurile.
Din mâinile tale curg mici râuri de purpură

Te strecori într-o noapte în mijlocul unui câmp nins
Pe un cal alb, pe care nici nu-l desluşeşti din marea lăptoasă a câmpului,
Vine cineva să-ţi mângâie fruntea şi deodată un flaut
îşi strigă muzica un clarinet îi răspunde
într-o notă tragică, o simfonie a cruzimii se naşte din frica ta
fulgii prind o altă culoare
roşiatică şi pe pământ se aşterne
mai întâi o dâră de sânge
calul aleargă
şi pletele lui se contaminează de
aceeaşi boală şi din mâinile tale curg mici râuri de purpură
Cine te-a învăţat să te strecori în noapte fără să ceri voie
de la tatăl tău secundar
Sau minutar.

luni, ianuarie 22, 2007



http://www.galeriart.ro/eshop/prodList.asp?idCategory=2
Buhuhu

Cum ar trebuii să trăiesc?
Aşa ca o nebună treierând drumurile ,albind zările ,
albind nările
Cum ar fi să trăiesc
plutind prin aerul moale al
Zilelor mele triste ,memorând toate melodiile lui
james blunt ,sau
Să mă strecor pervers printre orele stranii ale
Miezului de noapte la ultima playa cu fat boy slim
având în nas acel miros dulceag al evadării şi
în sânge 15 Cai putere albi şi din ce în ce mai albi
complice la scenariul universal
la matricea uriaşă din minţile noastre ..
am nişte degete unicat , am degete care tipăresc
litere pe fiecare petic de piele
noaptea mă prefac într-o bufniţă acopăr cu aripile
un cuib când nimeni nu vede înţelepciunea ,
sunt doar frica ce te ţine treaz şi mai sunt un
cuvînt sinistru buhuhu…
cum sa trăiesc …
stăpânind lumea altora ,mai străini decât mine ,
mai lungiţi , mai albiţi , mai fugiţi …
plutesc prin aerul moale …ce trăiesc ?

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana