miercuri, iulie 04, 2012

Pantofi cu cuie


ce-a fost greu a trecut ...
moartea nu m-a vrut
am sărit peste etape ca peste gardurile de la atletism
eram cât ele şi n-am trecut niciodată finalurile
fără căzături
îmi cumpărasem cuie, pantofi cu cuie
să nu alunec, să mă înfig din alergare în zgura din pistă
hmm ce-am mai râs prima oară cand am crezut că e o glumă
povestea unuia de demult
căruia i-au bătut cuie în talpă deadreptul
să alerge mai repede, mai sus
să zboare ...
pe mine m-au ales întâi de la scoală
să alerg
dupa minge, după ziare, după clopoțel
în garderobă-mi pluteau dungile de pe trening
 trei dungi adidas
și în mintea mea fericirea învingătorului
dar n-a fost să fie
m-au ales apoi după altă școală
după inocență, după poezie,
în casă teancuri de cărți făceau zid în
calea fricii, crăpăturile din pereți erau difuzoarele
albe și muzici clandestine mă amețeau
mă amenințau
noaptea intra cu totul în mine
rula negrul și albul unui film ce nu
își mai șfârșea banda niciodată.
testele au început într-o zi când
soarele avea sulițe de antrenament
și bile pentru aruncat spre pământ
am calcat marcajul de cretă albă
l-am călcat orbită și asurzită
odată cu pocnetul pistolului aproape de tâmplă
m-au supus probelor de rezistență
de rezistența la lumină,
de rezistența metalelor
apoi de rezistență la scris.
mi-au repartizat un
antrenor 
un fel de umbră de care
m-am împiedicat și m-am rostogolit,
o umbra ce alerga deasupra mea
ziua si noaptea, la pândă
mi-am ambalat degeaba mușchii,
creierul a stat la pândă și i-a blocat ...
în loc de garduri am vazut o mulțime de
pitici ținâdu-se de mână și zâmbindu-mi
cum numai piticii pot
de atunci ochii mei
sunt stinși  două led-uri palide
am căzut
am mers deabușilea o mie de ani
și o alta mie 
m-am  tot indreptat
dar
frica a fost botezataă odată
cu mine
purtăm același prenume
port aceași inimă
dar nu mai am inimă
a zburat...mi-a ieșit pe gură
un ghem de abur de sânge
un nor în care 
am vrut  să mor
acum la final
la ultimul gard, un gard alb
n-am priceput cine e publicul
nu mi-am dat seama decât că sunt din nou
îngropată într-un pământ moale
din care ies la suprafață cuiele
pantofilor, caninii din talpă
în care bat veseli și fericiți
o mulțime de noi pitici.
ce mi-au amintit că
moartea nu m-a vrut
îi place și acum sita prin care se cerne în iarbă
de-acum știu  cea fost greu a trecut

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana