De acum încolo
De acolo din mijlocul durerii, vine şoapta ta Atinge rana care sângereaza şi o desface într-o floare albă Muşc din mâna ta ca să nu uiţi gustul dinţilor mei Din inima îmi ies aburi şi din ochi lame de oţel care taie Funia ce-mi strange gâtul… Lasa-mă să fug din acuarela palidă in care tu mă pătrunzi Fie ca vreau fie ca nu … De acolo din mijlocul spaimei mă apucă urletul ,mă Invârte ca pe o limbă de ceasornic .. Ameţeala mă transportă în liniştea mea şi te pierd Din privire, ca nu mai am ochi , nu mai am buze Tu le-ai decupat din fotogarfiile noastre şi m-ai lăsat Aşa să nu te mai privesc urât să nu te mai cert …de parcă Eu n-aş putea să-mi fac cu creionul ochii mai mari şi albaştri o Gura mai mare şi buze mai cărnoase .. De parcă după tine n-ar mai exista lumea si pământul şi eu Aş crăpa în următoarea secundă ca o mică bulă de aer … Poate ar trebui să ne aşteptăm începutul…….