fluturi de hârtie
nu pot să șterg nimic din ce n-am scris eu am mimat cuvintele din versuri un câine mut a tot lătrat în mine a așteptat ca tu să ștergi ce ai pictat cu pensule din aripi de îngerdemon din sângerii culori și obiecte stranii din negre - găurite mașinării găsite în podul cu memorii cu aspre vise lungi ești peștișorul bleo din propriul tău juvelnic doar fluturi de hârtie arunci însemne de adânc dispreț eu am poeme în liziera vocii eșantioane albe - roșii ... strânse la bariera limbii și aici vin animalele ce stau la pânda zilei mai mușcă carnea albă mai latră cu cerul gurii indigo.