PANA

Mă aşteaptă dimineaţa să cobor din înaltele mele visuri-virusuri ca o pe fantomă. Să salvez imaginea concepută de creierul meu – ar trebui sa urmăresc atent liniile ce pornesc din marginile încăperilor, străbat case, străzi colcăind de trupuri, liniile îi ocolesc pe cei veseli, îi izbesc la încheietura genunchilor pe cei trişti, cu privirile deja pierdute uite : picioarele lor devin moi ,alunecă pe trotuare pline de urme ,se chircesc la marginea liniilor ,care îşi continua drumul, uşor îi mai zăresc în această călătorie a imaginilor mele prin computerul meu organic, trasez în continuare dungi, albe - negre , câteodată galbene - pământii încât numai peste oameni se mai disting semn care i-ar putea face fericiţi , dacă viaţa sau aerul sau dragostea s-ar colora in jurul nostru eu sunt aşteptat să văruiesc Timpul. Să-i dau nuanţe să-i tai din putere să fiu duşmanul lui atunci când asupra vieţii mele liniştea s-a pictat cu un ochi pastelat.