Reservoir’ s  life

Concept vizual despre NYC

m-am îndrăgostit

de un contur -în albastrul  cerului  

o formă  metalică  o rază strălucitoare

i se spune reservoir  

e  un loc  geometric  care  păstrează

respirații lichide 

un cord întors

invers și pe dos

în care  se depun în  straturi- reziduuri

filele unor caiete cu  însemnări tehnice 

decantând  cu trecerea vremii

vinul  fiert –

nopți viscolite de valuri și marea în

glasurile comune de  îndrăgostiți

 corturile  pe plajă ..aceiași formă

rezervoare pline de iubire.  

aici

metalul

păstrează în el rezonanța buzelor  care  șoptesc 

și aburesc marginile cu săruturi.

așa se multiplică și răsar într-o aritmetică pură

mii de rezervoare

ce strălucesc  prin  pânza cu 52 de stele

departe de mai puținele stele din curtea mea.

În traseul meu pietonal ele  migrează de un acoperiș pe altul

ca într-un joc nocturn.

soarele le găsește la loc dimineața, cuminți

așteptând să primească apă curată

să lucească în soarele ăsta ca la televizor

admirate  de milioane de ochi

aici unde privirile țintesc tot timpul cerurile.

Se mai  întâmplă  ca drumurile să fie

pavate cu trupurile celor ce mai privesc si spre  pământ .

lumea e într-o incredibilă rotire

în acest zbor de  călușei

viața  se vede în blur

iar  aerul  circular  face curenții calzi

sub cupola lui metalică  

și endorfinele cresc odată cu amețeala

ce ușor ne fericim …

căutând luciul  fiecărui rezervor  la orizont

fiecare  siguri și singuri  cu   acest soare metalic

rămas în piept.

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana

Ruler

I was born too early and too small

like a ruler

my mom used me to measure the coarse muslin

she embroidered with red flowers,

words.

I was happy walking beneath the table

upright

without having to stoop

at times mom left marks of discipline

when I’d forget to call out

and she couldn’t find me in the house.

at school they forgot about me

in the gym among the balls

since then I’ve rolled along

in a dizzying

game...

I was born too early...

I am small, like a defect-effect of perception

I sneak with ease among objects

and people

like a good joke

I play hide-and-seek with a man

tall as the moon.

when I close my eyes at night

I grow up instantly, seeing myself a child

happy to hang on the carpet-beating bar

with no pain or preparation

it is a good exchange of images with the past

mom drew me on a tiny broken corner

of a book page

she made me as small as two lines on a ruler

so I could fit

I have grown some since then...

I am taller

along with my pile of books, my huge drawings

scattered around the house like a white strip

a cache of memories

where mothers at times nick or scribble

how much you’ve grown

now I'm no longer small,

I processed my image

in Photoshop, so even my height is adequate.

with an air ruler, I measure

the divisions of my life.

translated  by Adrian G Sahlean

Gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne

Tara Donovan -peace gallery NY - foto credit Julitti

gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne
se privea în picăturile de sânge ce rămâneau pe tejgheaua de inox
pândea clienții cu străluciri sadice
și în reflexul lamei de cuțit
își etala zâmbetul lăbărțat
ar fi trebuit să fie o grasă, o masă diformă
precum halca pe care o tranșa
dar soarta făcuse să fie femeia visată de el

gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de lux
se privea în lacrimile ce rămâneau pe tejgheaua de cristal
pândea iubiții cu străluciri insinuante
și în reflexul irisului negru
își etala zâmbetul firav
ar fi trebuit să fie o nălucă sidefie ,o masă crepusculară precum
steaua pe  care o visa
dar soarta făcuse să fie femeia urâtă de el.


(din vol. Imagine Simplă 1996)

Norma de sălbăticie/Promessa Selvaggia

credit foto : Dana Lețu

Norma de sălbăticie

Am de scris în fiecare seară trei poezii,

E norma pe care trebuie să o îndeplinesc

Poți spune ce vrei, sex vom face după poezie

sau din poezie.

Nu am inspirație și ție nu-ți pasă,

tu ai pasiune pentru nopțile noastre.

despre tine am scris, dar nu îndeajuns

Iehhh! E o sălbăticie în sângele meu

și tu mă faci să simt cușca...

am de scris litere amestecate, cuvinte

nu știu ce e aceea poezie, academic vorbind

 o nasc, îi dau viață,

dansez pe muzica ei nebună, zgomotoasă, languroasă

Vino în poezia mea

Fii poezia mea

Bucură-te că te scriu ...

Promessa Selvaggia

Ogni sera scrivo tre poesie, 

è la promessa che devo mantenere,

Puoi dire ciò che vuoi, faremo sesso dopo la poesia

o per la poesia.

Mi manca l’ispirazione e a te non importa,

la tua passione è per le nostre notti.

Di te ho scritto, ma non abbastanza

Aaaah! C'è qualcosa di selvaggio nel mio sangue

e tu mi fai sentire in gabbia...

Devo scrivere lettere alla rinfusa, parole

non so cosa sia,

convenzionalmente parlando,

la poesia,

la genero, le do vita,

danzo a suo ritmo folle, rumoroso, languido

Vieni nella mia poesia

Sii la mia poesia

Gioisci perché ti scrivo...

 traducere în lb italiana -Lucia Tarase

Premiul USR Dobrogea pentru Poezie 2013

Dincolo de întâmplări / Beyond the stories

foto: julitti 

Dincolo de întâmplări

Ţie ţi-a hărăzit puterea, ţie ţi-a dăruit,

Vase  pline de mirodenii s-au spart în jurul tău

Braţe te-au învăluit, trupuri necunoscute

au încremenit în aşteptare.

Ţie ţi-a preamărit fiinţa, ţie ţi-a  hotărât.

Vieţi minunate s-au istovit în aerul tău

Glasuri  te-au sprijinit în cântări

Armate de copii în vis s-au topit- lumânări

Pământul ţi-a  dat rădacini –uriaşe sfori

să te legi de el

Ţie ţi-a cântărit viaţa să ştii cât să ceri

celor ce vor visa lumină

Femeile sterpe  ţi-au îngânat chipul şi te-au

adorat

Morţii ţi-au mulţumit cu tăcerea

şi s-au întrebat cine eşti ? cu ce îţi hrăneşti

hienele minţii, cu ce sânge ademeneşti ura?

în ce fel treci viaţa prin moarte 

Eu te-am simţit doar o dată- atunci

Dincolo de întâmplări în aerul

în care te respir.

Beyond the stories

You were the one granted power, you were given it,

Jars full of spices were smashed for you

Arms wrapped around you,

unknown bodies froze waiting for you

You were the exalted one,

the chosen one

Wonderful lives wasted away breathing your air

Voices raised you up in hymns

Armies of children melted for dreams

like candles

Earth gave you huge roots –

strings to tie yourself to it

your life was weighed

so you would know what to ask of those

who dream of light

Barren women murmured to your image and adored you

The dead thanked you with their silence

wondering who you are,

how you feed the mind’s hyenas,

the blood you use to lure hatred?

how you pass life through death

I felt you only once – at that time

beyond all the stories,

in the air

breathing you.

translated by Adrian G. Sahlean 

eliberată de şantajul durerii ---- free of blackmail pain

eliberată de şantajul durerii

nerăbdarea sare cu paşi mari în faţa mea

neputinţa te ţine departe de mine

fuge ecoul  înapoi cu tot  aerul

din vorbe

vag se aud  doar zgomote peste

intervalele de timp ameţite de pierderea memoriei

o sare iodată e iubirea

păsări lungi se adună  peste cerul lăsat

o plasă negră cu găuri albastre

prinde în ea  nori rătăciţi

ca şi mine  la o tombolă de bâlci

întind mâinile sub un val de apă

din marea sub care ne-am culcat

prima oară

şi vine prea tare spre mine

din piept o groază îmi înfloreşte

sub piele

prin sânge se plimbă

şi  mă-tresară  şi mă-ndulceşte

o sare iodată îmi trece pe limbă

prin apă se duce  se pierde de tot

îmi cresc bronhii de os

respir

prin gura de aer

cercul din piept

mă eliberează  de şantajul durerii

Free of blackmail pain  

impatience leaps ahead of me

helplessness keeps you away

an echo brings back

the air of words

only vague noises

can be heard

over intervals made hazy

by the memory loss

love is iodized salt

long birds spread across a lowered sky

a black net with blue holes

catches, as I do,

straying clouds

at a county-fair raffle

I stretch my hands

beneath a wave

of the sea

where we first slept

coming on too strong

horror springs in my bosom

blossoming under my skin

walking down my blood

startling and sweetening me

iodized salt travels down my tongue

goes into the water and is lost

I grow bone bronchi

I breathe

through the air hole

the circle in my chest

frees me from blackmail pain

translated by Adrian Sahlean

Ebony Bones

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana-ebook/dp/B00SXP1DBO/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1423928242&sr=8-1&keywords=iulia+pana

Poems in translation by Romanian poet, visual artist, and TV journalist and producer Iulia Pana. The present volume of selected poems is her first offering to the English speaking audience.

Uhoohoo

foto credit : julitti

Pe șoseaua 66 merg de trei ori pe săptămână

La cafea și film

și de două ori am cotit-o pe 22

ca să ajung în  big city

Viața la țară are farmec de nuvelă

Din când în când un camion lucitor mai lovește o căprioara

lângă tabără scriitorilor care  își propun scene horror

în închipuite cărți vandabile

dar căprioarele revin ..cu bursuci, veverițe

Iepuri, toate gâzele pământului și

 licuricii

de care ai auzit doar în povești.

Grădinile stau întinse  pe mile de iarbă,

pe dealurile paralele cu șoseaua 66

apoi  dacă te rătăcești , dai de

 râul hudson pe care se aduceau

uriașe balene la împachetat în conserve

când orășelul era oraș

înainte de crize

înainte ca viața să devină stranie

ca o bucată de carne pusă la macerat

uhoohoo

make my dreams came true

alunec pe șoseaua 66 ,

să beau

iced coffee  la dunkin' donuts

pentru că o poeta nativă  e addicted

și trebuie să fim și noi

ăștia veniți de pe alte planete

fără bagels ,

dar  și noi cu covrigii noștri tot cu gaură

ce coincidență

de parcă am căuta

o ieșire din cercul ce se strânge

o centura metalică de lașitate.

uite așa după 9/11 s-a mutat

lumea bună în vale acolo lângă căprioare

unii au și în casă

îmbălsămate după ce camionul din garaj

le-a împrăștiat pe asfaltul de calitate

ei bine ,

mă mai plimb de vreo 2 ori pe șoseaua asta

imaculată și nesfârșită

și apoi

sâmbătă mă duc acasă.

Norm of savagery/Norma de sălbăticie

I have to write three poems each night,

I have to fulfill that norm

You can say whatever you want,

we have sex after poetry

or from poetry.

I have no inspiration and you don’t care,

you have passion for our nights.

I wrote about you, but not enough

Yuk! There’s savagery in my blood

and you make me feel I’m in a cage...

I have to write mixed letters, words

I don’t know what poetry is,

academically speaking

I give it birth, give it life,

I dance to its crazed music,

noisy, languorous,

Come into my poetry

Be my poetry

Rejoice that I write you...

translated by Adrian Sahlean

Am de scris în fiecare seară trei poezii,

E norma pe care trebuie să o îndeplinesc

Poți spune ce vrei, sex vom face după poezie

sau din poezie.

Nu am inspirație și ție nu-ți pasă,

tu ai pasiune pentru nopțile noastre.

despre tine am scris, dar nu îndeajuns

Iehhh! E o sălbăticie în sângele meu

și tu mă faci să simt cușca...

am de scris litere amestecate, cuvinte

nu știu ce e aceea poezie,academic vorbind

 o nasc, îi dau viață,

dansez pe muzica ei nebună, zgomotoasă, languroasă

Vino în poezia mea

Fii poezia mea

Bucura-te că te scriu ...

pânză subţire, memoire fin

mi-e dor de fata vie din pozele vechi

din poveştile tale

despre cum ne-am văzut prima oară.

fiecare îşi ţese o pânză subţire un memoire fin

pe care îşi leagănă elefanţii.

neverosimilă dorinţă

nu mai văd amintiri,

de trei zile aud

straturi de linişte căzând peste scrisori

şi pulberea

când în mine se adună doar secunde

urc şi cobor o scară din aţă

mai cos, pe un fin memoire un copil într-o poză

caligraf pe o galbenă filă.

în cadranul de-argint o femeie se-agaţă de minutarele

translucide

se loveşte de mine cu dureroase cuvinte

în care vocalele nu mai încap ...

se proiectează o amintire

risipită ...

în memoire-ul meu, ce să păstrez ?

direct în piele ca semn

prin urechile acului

moşteniri monstruoase

trec umezite de limbă

Femeia Poet

Femeia poet plânge mereu,
Scrie poem după poem 
versurile ei sunt scrijelite direct pe trup sau pe organe 
îşi scrie poemele pe copii înainte de-ai naşte 
pe barbat înainte de a-l alege 
pe copacii pe străzi pe casa ei, 
îşi coase poezia pe haine şi-o presară în mâncare 
şi adoarme cu ea când e singură.
Se strigă pe sine 
ca o rimă anonimă dintr-un dicționar de buzunar,
are pe cerul gurii
o gumă de mestecat 
cuvinte cu gust
Femeia poet respiră cuvinte şi plânge cu 
lacrimi de litere,
se lasă fecundată de poem…
femeia poet 
se numeşte Poezie





Woman poet

the woman poet always cries,
writes poem after poem
her lyrics scratched directly
on her body or her organs
writes poems on her children before giving birth
on her man before choosing him
on trees streets her home
she sews poetry on her clothes
sprinkles it on food
she falls asleep with it
when she's alone.
she calls to herself
as to an anonymous rhyme
from a pocket dictionary,
on her palate
she has chewing gum
tasty words
the woman poet breathes words
cries tears made of letters,
and lets herself be fertilized
by the poem ...
the woman poet’s name
is Poetry

Traducere: Adrian G Sahlean





La femme poete

La femme poète pleure toujours
Elle écrit poème après poème
Ses vers sont égratignés directement sur sa peau ou bien sur ses
Organes
Elle écrit ses poèmes sur ses enfants avant de les accoucher
Sur son homme avant de le choisir
Sur les arbres ...les rues et sa maison
Elle coud sa poésie sur ses vêtements ...en saupoudre sa nourriture
Et s'endort avec quand elle est seule
La femme poète respire des mots et pleure avec
Des larmes de lettres
Elle se laisse féconder par le poème
La femme poète
S'appelle La Poésie

traducere : Madalin Rosioru

culoarea soarelui

Tata - Victor (Simion ) Pană -astăzi ar fi împlinit 75 de ani 

                                                                            

Tata s-a întors astăzi

Cu o suliță  de vânătoare boantă la vârf

Are haine tribale  de un galben gălbejit

Greu îl recunosc

De unde vi îl întreb și-mi zice ca un ventriloc

Că din portugalia deși eu cred că de altundeva.

Un soare i-a tăbăcit  pielea până la os

Poate  din africa  de acolo să fi  luat arama

 lipit  de el

de trupul slab

de fața oacheșă

Până și părul i-a crescut negru la loc ca odinioară

Îl privesc și el îndreaptă sulița spre mine odată cu privirea

Așa îl recunosc mai bine.

Ai fost la vânătoare … ? sunt uluită

Ești un adevărat războinic

Dar ce războaie ai purtat?  Unde e drumul pe care ai venit ?

Îi văd tălpile albe, ce straniu se ridică în aer

Pe un vehicul plin de spumă...și vele largi de

alge

Prin tubul suliței aud cum mă întrebă

Ce formă are inima de rac ? să o aud  s -o port cu mine…

Eu nu știu tată…, dar  așa cum bate poți sa o auzi de dincolo

de apă

E curios cum timpul sparge ghilotina  din mărgelele de  sticlă

și  cum prin

Spații goale ca  ce cele dintr-un manuscris

Comunicam cum numai noi doi ne pricepem

Și-n toata această  întâmplare

simt că mă ridic

plutesc  dar  mă

răstorn ca-într-un caiac pe învolburatul râu al

vorbelor .

Printr-o freastră  de ceață  îl vad pe tata 

e statuie

Stă drept pe  acel  vehicul translucid  cu sulița în aer ațintită

 Cu ea despică pagini  din albumul meu de amintiri

și se oprește brusc într-o fotografie veche

 mă ia de mâna ca-n prima zi de școală

și  aerul se umple de-arome cunoscute …

  și fețele se pierde vag ca într-un film uzat

Unde te duci …? Mai stai un pic

să ne plimbam prin casă …să coborâm din nou

să ne-așezăm la masă

să-mi spui ceva ..sau să mă înveți

Cum să plutesc ca tine

să fiu războinică …

Te-aud ..încet prin șuieratul timpului

îmi spui să-mi caut haine potrivite

să spun puțin și să vorbesc cu timpul

să nu te uit

 să-mi caut pașii 

să am o  suliță  tocită cu care să rescriu

în tot nisipul mării

o viață simplă ca a ta

să  folosesc

culoarea soarelui.

Dorm împachetată într-un ambalajcocon sau metafizică în cămaşa de noapte

Cum mă trezesc

mă umflu cu pompa de timp comprimat

îmi pun haine largi și adaptate

Cu găuri de aerisire și lăcașuri pentru baterii

sunt un experiment personal și public

țin conferințe și seminarii în spațiul

liber al terasei blocului, de unde

îmi dau drumul și căderea e

lină până la etajul unu unde mă

așteaptă doamna popescu care mă salută

cu aceași admirație de ani de zile

și îmi spune „ce mare te-ai făcut!”

ferestrele capătă alte dimensiuni

Ca într-o expoziție minimalistă

în care expun pânze mari

pe care nativ și naiv

doar pulverizez personaje gălbui/cenușii/alburii

cohortele depresiilor matematice

pentru că mă opresc

și profu de mate de la doi

îmi zâmbește ca o ecuație enigmatică

iar o iau de la capăt întind mâinile și planez

împrăștii cu verbele mele preferate.

„ce îmi trebuie mie poezia ?”

eu zbor și fără aripi,

sunt planificată

știu toți vecinii din bloc

cum măsuram distanța

de la marginea terasei

până la primul plop

o cascadorie pe care o fac de ani de zile mental

„ce mare te-ai făcut !”

aud în zborul meu întrerupt

din etaj in etaj

Pompa de timp funcționează

și eu cresc ca o gogoașă uriașă

din care mă feliez bucată cu bucată

sunt un desert în familie

și fericirea se întruchipează în gust

și „mmm...ce buna esti!”

când vine seara am o supapă laterală

bateriile se scurg epuizate

și hainele mele ca într-un vacuum

mă pregatesc pentru somn

împachetată într-un

ambalajcocon.