marți, martie 29, 2016


Reservoir’ s  life

Concept vizual despre NYC



m-am îndrăgostit
de un contur -în albastrul  cerului  
o formă  metalică  o rază strălucitoare
i se spune reservoir  
e  un loc  geometric  care  păstrează
respirații lichide 
un cord întors
invers și pe dos
în care  se depun în  straturi- reziduuri
filele unor caiete cu  însemnări tehnice 
decantând  cu trecerea vremii
vinul  fiert –
nopți viscolite de valuri și marea în
glasurile comune de  îndrăgostiți
 corturile  pe plajă ..aceiași formă
rezervoare pline de iubire.  
aici
metalul
păstrează în el rezonanța buzelor  care  șoptesc 
și aburesc marginile cu săruturi.
așa se multiplică și răsar într-o aritmetică pură
mii de rezervoare
ce strălucesc  prin  pânza cu 52 de stele
departe de mai puținele stele din curtea mea.

În traseul meu pietonal ele  migrează de un acoperiș pe altul
ca într-un joc nocturn.
soarele le găsește la loc dimineața, cuminți
așteptând să primească apă curată
să lucească în soarele ăsta ca la televizor
admirate  de milioane de ochi
aici unde privirile țintesc tot timpul cerurile.
Se mai  întâmplă  ca drumurile să fie
pavate cu trupurile celor ce mai privesc si spre  pământ .
lumea e într-o incredibilă rotire
în acest zbor de  călușei
viața  se vede în blur
iar  aerul  circular  face curenții calzi
sub cupola lui metalică  
și endorfinele cresc odată cu amețeala
ce ușor ne fericim …
căutând luciul  fiecărui rezervor  la orizont
fiecare  siguri și singuri  cu   acest soare metalic
rămas în piept.



joi, iulie 16, 2015

Ruler



I was born too early and too small
like a ruler
my mom used me to measure the coarse muslin
she embroidered with red flowers,
words.
I was happy walking beneath the table
upright
without having to stoop
at times mom left marks of discipline
when I’d forget to call out
and she couldn’t find me in the house.
at school they forgot about me
in the gym among the balls
since then I’ve rolled along
in a dizzying
game...
I was born too early...
I am small, like a defect-effect of perception
I sneak with ease among objects
and people
like a good joke
I play hide-and-seek with a man
tall as the moon.
when I close my eyes at night
I grow up instantly, seeing myself a child
happy to hang on the carpet-beating bar
with no pain or preparation
it is a good exchange of images with the past
mom drew me on a tiny broken corner
of a book page
she made me as small as two lines on a ruler
so I could fit
I have grown some since then...
I am taller
along with my pile of books, my huge drawings
scattered around the house like a white strip
a cache of memories
where mothers at times nick or scribble
how much you’ve grown
now I'm no longer small,
I processed my image
in Photoshop, so even my height is adequate.
with an air ruler, I measure
the divisions of my life.



translated  by Adrian G Sahlean

miercuri, iulie 08, 2015

Gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne

Tara Donovan -peace gallery NY - foto credit Julitti
gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne
se privea în picăturile de sânge ce rămâneau pe tejgheaua de inox
pândea clienții cu străluciri sadice
și în reflexul lamei de cuțit
își etala zâmbetul lăbărțat
ar fi trebuit să fie o grasă, o masă diformă
precum halca pe care o tranșa
dar soarta făcuse să fie femeia visată de el

gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de lux
se privea în lacrimile ce rămâneau pe tejgheaua de cristal
pândea iubiții cu străluciri insinuante
și în reflexul irisului negru
își etala zâmbetul firav
ar fi trebuit să fie o nălucă sidefie ,o masă crepusculară precum
steaua pe  care o visa
dar soarta făcuse să fie femeia urâtă de el.


(din vol. Imagine Simplă 1996)




joi, mai 14, 2015

Norma de sălbăticie/Promessa Selvaggia

credit foto : Dana Lețu

Norma de sălbăticie

Am de scris în fiecare seară trei poezii,
E norma pe care trebuie să o îndeplinesc
Poți spune ce vrei, sex vom face după poezie
sau din poezie.
Nu am inspirație și ție nu-ți pasă,
tu ai pasiune pentru nopțile noastre.
despre tine am scris, dar nu îndeajuns
Iehhh! E o sălbăticie în sângele meu
și tu mă faci să simt cușca...
am de scris litere amestecate, cuvinte
nu știu ce e aceea poezie, academic vorbind
 o nasc, îi dau viață,
dansez pe muzica ei nebună, zgomotoasă, languroasă
Vino în poezia mea
Fii poezia mea
Bucură-te că te scriu ...



Promessa Selvaggia

Ogni sera scrivo tre poesie, 
è la promessa che devo mantenere,
Puoi dire ciò che vuoi, faremo sesso dopo la poesia
o per la poesia.
Mi manca l’ispirazione e a te non importa,
la tua passione è per le nostre notti.
Di te ho scritto, ma non abbastanza
Aaaah! C'è qualcosa di selvaggio nel mio sangue
e tu mi fai sentire in gabbia...
Devo scrivere lettere alla rinfusa, parole
non so cosa sia,
convenzionalmente parlando,
la poesia,
la genero, le do vita,
danzo a suo ritmo folle, rumoroso, languido
Vieni nella mia poesia
Sii la mia poesia
Gioisci perché ti scrivo...

 traducere în lb italiana -Lucia Tarase

joi, martie 12, 2015

Dincolo de întâmplări / Beyond the stories

foto: julitti 

Dincolo de întâmplări


Ţie ţi-a hărăzit puterea, ţie ţi-a dăruit,
Vase  pline de mirodenii s-au spart în jurul tău
Braţe te-au învăluit, trupuri necunoscute
au încremenit în aşteptare.
Ţie ţi-a preamărit fiinţa, ţie ţi-a  hotărât.
Vieţi minunate s-au istovit în aerul tău
Glasuri  te-au sprijinit în cântări
Armate de copii în vis s-au topit- lumânări
Pământul ţi-a  dat rădacini –uriaşe sfori
să te legi de el
Ţie ţi-a cântărit viaţa să ştii cât să ceri
celor ce vor visa lumină
Femeile sterpe  ţi-au îngânat chipul şi te-au
adorat
Morţii ţi-au mulţumit cu tăcerea
şi s-au întrebat cine eşti ? cu ce îţi hrăneşti
hienele minţii, cu ce sânge ademeneşti ura?
în ce fel treci viaţa prin moarte 
Eu te-am simţit doar o dată- atunci
Dincolo de întâmplări în aerul
în care te respir.




Beyond the stories

You were the one granted power, you were given it,
Jars full of spices were smashed for you
Arms wrapped around you,
unknown bodies froze waiting for you
You were the exalted one,
the chosen one
Wonderful lives wasted away breathing your air
Voices raised you up in hymns
Armies of children melted for dreams
like candles
Earth gave you huge roots –
strings to tie yourself to it
your life was weighed
so you would know what to ask of those
who dream of light
Barren women murmured to your image and adored you
The dead thanked you with their silence
wondering who you are,
how you feed the mind’s hyenas,
the blood you use to lure hatred?
how you pass life through death
I felt you only once – at that time
beyond all the stories,
in the air
breathing you.



translated by Adrian G. Sahlean 

duminică, martie 01, 2015

eliberată de şantajul durerii ---- free of blackmail pain
















eliberată de şantajul durerii


nerăbdarea sare cu paşi mari în faţa mea
neputinţa te ţine departe de mine
fuge ecoul  înapoi cu tot  aerul
din vorbe
vag se aud  doar zgomote peste
intervalele de timp ameţite de pierderea memoriei
o sare iodată e iubirea

păsări lungi se adună  peste cerul lăsat
o plasă negră cu găuri albastre
prinde în ea  nori rătăciţi
ca şi mine  la o tombolă de bâlci

întind mâinile sub un val de apă
din marea sub care ne-am culcat
prima oară
şi vine prea tare spre mine
din piept o groază îmi înfloreşte
sub piele
prin sânge se plimbă
şi  mă-tresară  şi mă-ndulceşte
o sare iodată îmi trece pe limbă
prin apă se duce  se pierde de tot
îmi cresc bronhii de os
respir
prin gura de aer
cercul din piept

mă eliberează  de şantajul durerii



Free of blackmail pain  


impatience leaps ahead of me
helplessness keeps you away
an echo brings back
the air of words
only vague noises
can be heard
over intervals made hazy
by the memory loss

love is iodized salt

long birds spread across a lowered sky
a black net with blue holes
catches, as I do,
straying clouds
at a county-fair raffle

I stretch my hands
beneath a wave
of the sea
where we first slept
coming on too strong
horror springs in my bosom
blossoming under my skin
walking down my blood
startling and sweetening me
iodized salt travels down my tongue
goes into the water and is lost
I grow bone bronchi
I breathe
through the air hole
the circle in my chest
frees me from blackmail pain



translated by Adrian Sahlean

sâmbătă, februarie 14, 2015

Ebony Bones

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana-ebook/dp/B00SXP1DBO/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1423928242&sr=8-1&keywords=iulia+pana




Poems in translation by Romanian poet, visual artist, and TV journalist and producer Iulia Pana. The present volume of selected poems is her first offering to the English speaking audience.

miercuri, februarie 11, 2015

Uhoohoo


foto credit : julitti

Pe șoseaua 66 merg de trei ori pe săptămână
La cafea și film
și de două ori am cotit-o pe 22
ca să ajung în  big city
Viața la țară are farmec de nuvelă
Din când în când un camion lucitor mai lovește o căprioara
lângă tabără scriitorilor care  își propun scene horror
în închipuite cărți vandabile
dar căprioarele revin ..cu bursuci, veverițe
Iepuri, toate gâzele pământului și
 licuricii
de care ai auzit doar în povești.
Grădinile stau întinse  pe mile de iarbă,
pe dealurile paralele cu șoseaua 66
apoi  dacă te rătăcești , dai de
 râul hudson pe care se aduceau
uriașe balene la împachetat în conserve
când orășelul era oraș
înainte de crize
înainte ca viața să devină stranie
ca o bucată de carne pusă la macerat
uhoohoo
make my dreams came true
alunec pe șoseaua 66 ,
să beau
iced coffee  la dunkindonuts
pentru că o poeta nativă  e addicted
și trebuie să fim și noi
ăștia veniți de pe alte planete
fără bagels ,
dar  și noi cu covrigii noștri tot cu gaură
ce coincidență
de parcă am căuta
o ieșire din cercul ce se strânge
o centura metalică de lașitate.
uite așa după 9/11 s-a mutat
lumea bună în vale acolo lângă căprioare
unii au și în casă
îmbălsămate după ce camionul din garaj
le-a împrăștiat pe asfaltul de calitate
ei bine ,
mă mai plimb de vreo 2 ori pe șoseaua asta
imaculată și nesfârșită
și apoi
sâmbătă mă duc acasă.

marți, februarie 10, 2015

Norm of savagery/Norma de sălbăticie



I have to write three poems each night,
I have to fulfill that norm
You can say whatever you want,
we have sex after poetry
or from poetry.
I have no inspiration and you don’t care,
you have passion for our nights.
I wrote about you, but not enough
Yuk! There’s savagery in my blood
and you make me feel I’m in a cage...
I have to write mixed letters, words
I don’t know what poetry is,
academically speaking
I give it birth, give it life,
I dance to its crazed music,
noisy, languorous,
Come into my poetry
Be my poetry
Rejoice that I write you...

translated by Adrian Sahlean




Am de scris în fiecare seară trei poezii,
E norma pe care trebuie să o îndeplinesc
Poți spune ce vrei, sex vom face după poezie
sau din poezie.
Nu am inspirație și ție nu-ți pasă,
tu ai pasiune pentru nopțile noastre.
despre tine am scris, dar nu îndeajuns
Iehhh! E o sălbăticie în sângele meu
și tu mă faci să simt cușca...
am de scris litere amestecate, cuvinte
nu știu ce e aceea poezie,academic vorbind
 o nasc, îi dau viață,
dansez pe muzica ei nebună, zgomotoasă, languroasă
Vino în poezia mea
Fii poezia mea
Bucura-te că te scriu ...



duminică, ianuarie 18, 2015

pânză subţire, memoire fin



mi-e dor de fata vie din pozele vechi
din poveştile tale
despre cum ne-am văzut prima oară.
fiecare îşi ţese o pânză subţire un memoire fin
pe care îşi leagănă elefanţii.
neverosimilă dorinţă
nu mai văd amintiri,
de trei zile aud
straturi de linişte căzând peste scrisori
şi pulberea
când în mine se adună doar secunde
urc şi cobor o scară din aţă
mai cos, pe un fin memoire un copil într-o poză
caligraf pe o galbenă filă.
în cadranul de-argint o femeie se-agaţă de minutarele
translucide
se loveşte de mine cu dureroase cuvinte
în care vocalele nu mai încap ...
se proiectează o amintire
risipită ...
în memoire-ul meu, ce să păstrez ?
direct în piele ca semn
prin urechile acului
moşteniri monstruoase
trec umezite de limbă





sâmbătă, decembrie 06, 2014

Femeia Poet

Femeia poet plânge mereu,
Scrie poem după poem 
versurile ei sunt scrijelite direct pe trup sau pe organe 
îşi scrie poemele pe copii înainte de-ai naşte 
pe barbat înainte de a-l alege 
pe copacii pe străzi pe casa ei, 
îşi coase poezia pe haine şi-o presară în mâncare 
şi adoarme cu ea când e singură.
Se strigă pe sine 
ca o rimă anonimă dintr-un dicționar de buzunar,
are pe cerul gurii
o gumă de mestecat 
cuvinte cu gust
Femeia poet respiră cuvinte şi plânge cu 
lacrimi de litere,
se lasă fecundată de poem…
femeia poet 
se numeşte Poezie





Woman poet

the woman poet always cries,
writes poem after poem
her lyrics scratched directly
on her body or her organs
writes poems on her children before giving birth
on her man before choosing him
on trees streets her home
she sews poetry on her clothes
sprinkles it on food
she falls asleep with it
when she's alone.
she calls to herself
as to an anonymous rhyme
from a pocket dictionary,
on her palate
she has chewing gum
tasty words
the woman poet breathes words
cries tears made of letters,
and lets herself be fertilized
by the poem ...
the woman poet’s name
is Poetry

Traducere: Adrian G Sahlean






La femme poete

La femme poète pleure toujours
Elle écrit poème après poème
Ses vers sont égratignés directement sur sa peau ou bien sur ses
Organes
Elle écrit ses poèmes sur ses enfants avant de les accoucher
Sur son homme avant de le choisir
Sur les arbres ...les rues et sa maison
Elle coud sa poésie sur ses vêtements ...en saupoudre sa nourriture
Et s'endort avec quand elle est seule
La femme poète respire des mots et pleure avec
Des larmes de lettres
Elle se laisse féconder par le poème
La femme poète
S'appelle La Poésie

traducere : Madalin Rosioru

luni, septembrie 29, 2014

culoarea soarelui

Tata - Victor (Simion ) Pană -astăzi ar fi împlinit 75 de ani 
                                                                            

Tata s-a întors astăzi
Cu o suliță  de vânătoare boantă la vârf
Are haine tribale  de un galben gălbejit
Greu îl recunosc
De unde vi îl întreb și-mi zice ca un ventriloc
Că din portugalia deși eu cred că de altundeva.
Un soare i-a tăbăcit  pielea până la os
Poate  din africa  de acolo să fi  luat arama
 lipit  de el
de trupul slab
de fața oacheșă
Până și părul i-a crescut negru la loc ca odinioară
Îl privesc și el îndreaptă sulița spre mine odată cu privirea
Așa îl recunosc mai bine.
Ai fost la vânătoare … ? sunt uluită
Ești un adevărat războinic
Dar ce războaie ai purtat?  Unde e drumul pe care ai venit ?
Îi văd tălpile albe, ce straniu se ridică în aer
Pe un vehicul plin de spumă...și vele largi de
alge
Prin tubul suliței aud cum mă întrebă
Ce formă are inima de rac ? să o aud  s -o port cu mine…
Eu nu știu tată…, dar  așa cum bate poți sa o auzi de dincolo
de apă
E curios cum timpul sparge ghilotina  din mărgelele de  sticlă
și  cum prin
Spații goale ca  ce cele dintr-un manuscris
Comunicam cum numai noi doi ne pricepem
Și-n toata această  întâmplare
simt că mă ridic
plutesc  dar  mă
răstorn ca-într-un caiac pe învolburatul râu al
vorbelor .
Printr-o freastră  de ceață  îl vad pe tata 
e statuie
Stă drept pe  acel  vehicul translucid  cu sulița în aer ațintită
 Cu ea despică pagini  din albumul meu de amintiri
și se oprește brusc într-o fotografie veche
 mă ia de mâna ca-n prima zi de școală
și  aerul se umple de-arome cunoscute …
  și fețele se pierde vag ca într-un film uzat
Unde te duci …? Mai stai un pic
să ne plimbam prin casă …să coborâm din nou
să ne-așezăm la masă
să-mi spui ceva ..sau să mă înveți
Cum să plutesc ca tine
să fiu războinică …
Te-aud ..încet prin șuieratul timpului
îmi spui să-mi caut haine potrivite
să spun puțin și să vorbesc cu timpul
să nu te uit
 să-mi caut pașii 
să am o  suliță  tocită cu care să rescriu
în tot nisipul mării
o viață simplă ca a ta
să  folosesc
culoarea soarelui.





luni, septembrie 22, 2014

Dorm împachetată într-un ambalajcocon sau metafizică în cămaşa de noapte

Cum mă trezesc
mă umflu cu pompa de timp comprimat
îmi pun haine largi și adaptate
Cu găuri de aerisire și lăcașuri pentru baterii
sunt un experiment personal și public
țin conferințe și seminarii în spațiul
liber al terasei blocului, de unde
îmi dau drumul și căderea e
lină până la etajul unu unde mă
așteaptă doamna popescu care mă salută
cu aceași admirație de ani de zile
și îmi spune „ce mare te-ai făcut!”
ferestrele capătă alte dimensiuni
Ca într-o expoziție minimalistă
în care expun pânze mari
pe care nativ și naiv
doar pulverizez personaje gălbui/cenușii/alburii
cohortele depresiilor matematice
pentru că mă opresc
și profu de mate de la doi
îmi zâmbește ca o ecuație enigmatică
iar o iau de la capăt întind mâinile și planez
împrăștii cu verbele mele preferate.
„ce îmi trebuie mie poezia ?”
eu zbor și fără aripi,
sunt planificată
știu toți vecinii din bloc
cum măsuram distanța
de la marginea terasei
până la primul plop
o cascadorie pe care o fac de ani de zile mental
„ce mare te-ai făcut !”
aud în zborul meu întrerupt
din etaj in etaj
Pompa de timp funcționează
și eu cresc ca o gogoașă uriașă
din care mă feliez bucată cu bucată
sunt un desert în familie
și fericirea se întruchipează în gust
și „mmm...ce buna esti!”
când vine seara am o supapă laterală
bateriile se scurg epuizate
și hainele mele ca într-un vacuum
mă pregatesc pentru somn
împachetată într-un
ambalajcocon.