Noi

 

 

să ne întoarcem privirea

la margini,  la stele

să recurgem la sofisticate piruete

în mișcarea cărora

frame cu frame să ne revedem

oracolul.

dacă ai apăsa pe butonul invizibil

 ascuns atunci în timpul vieții noastre

am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer

dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele

am dormi în camere cu jucării

și ușa își va strica singură yala  în așteptarea marilor iubiri.

cine mai știe ce am fredonat,  ce am înfrânt, ce am visat

lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest

copiii și anii.

Să ne întoarcem privirea  la soare, la nisip și apa mării

să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim

calendare.

dacă am vrea am putea să zburăm   înlăuntrul  timpului  vieții noastre

o repetiție în care  ne ascultăm  îndelung 

râdem cu riduri și vorbim  despre lucruri rotunde

despre sensibile deteriorări, despre ce uităm și ce ne amintim,

dar sigur și mai sigur ne întrebăm,

despre ce leagă o inimă de alta

fără  vene...artere?

 ca un mecanism organic   un perpetuum mobile