Postări

Se afișează postări din ianuarie 28, 2007
Imagine
Oase de ebonită ce pot să-ţi spun eu, în relativitatea asta leşinată în lumina asta roz pal cu minunate reflexe de parcă lumea ar plăti şi visele noastre ar fi transformate în reclame ... oase de ebonită în care durerea loveşte nu ştiu ce înseamnă asta pentru tine, dar dragostea nu aşteaptă este răul pe care pluteşte lumea lumea oarbă, tu ştii că nu am prea multe să-ţi spun suntem corpurile unui trup secret şi turnul în care am putea locui e departe el de depărtare s-ar putea prăbuşi în aşteptarea noastră ca o simplă pietricică pe marginea unui deal aşa de fragilă este muzica în care ne mişcăm Dar trupul secret se străduie în luptă... culoarea neagră şi tatăl timp sunt spaimele lui permanente
Imagine
Visul te trimite la culcare când eşti singur când simţi cum prin fiecare fibră durerea vine, lasă o pală de vis să te anine de un alt început de o alta mână cu degete fine ce-ţi răvăşeşte părul uită-te cum timpul îşi face de cap cu vieţile noastre adună uşor amintirile într-o pungă şi pune-le bine pentru alte griji şi alte suspine nu uita din când în când să-ţi aminteşti de tine şi un nor alb va face dintr-o zi însorită una plină de întrebări. Ştii de ce visele nu au nume nu au porecle, nu le strigăm ? n-am răspuns, am îndoiala că sunt aceleaşi pentru fiecare dintre noi ne-am simţi înşelaţi … să fac dragoste cu un vis de-al meu, sincer gândul mă excită. Când eşti singur visul tău simţi că te trimite la culcare !