vineri, ianuarie 26, 2007

Frunze dulci de mescalină

Aburii pământului într-o dimineaţă caldă
umbră pe trupul meu
Mă imbrăţişează
Mestec din plin frunze dulci de mescalină
Pământul se-ntăreşte într-un asfalt
Glandele emana hormonii de poezie
Râd în hohote şi mâinile îmi ajung la glezne
Se înfăşoară cătuşă grea şi lanţ
Râsul vine din stomac ,acolo am un creier mic
Înghiţit ca să fiu în ton şi trendy
De acolo vin şi pleacă idei grele ,puturoase
Plimbate prin intestine ,răsucite până la sânge
Până la inima prea mare ,gata să plângă
Drumul pe care te duc prin aburi ,prin
Ceaţă pe pamânt sau prin nori , nu se termină
Decât dacă uiţi într-o zi să-l prelungeşti să-ţi
Desenezi traseul , să-ţi trasezi calea
Recunoaşte că nu te întorci să priveşti
Pământul se învârte cu tine ,te prabuşesti
Într-o uriaşă mare de aburi şi simti
Cum panica ca un asfalt se întareşte pe tine .

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana