Postări

Se afișează postări din decembrie 22, 2013

o linie îngroşată a pus capăt tăcerii

       cu o linie îngroşată ai pus capăt tăcerii        tuşe şi mai groase s-au aliniat între noi        strada nu ne mai primeşte        borduri grele dar sfărâmicioase        se apropie în perspectivă        calc cu împăcare        peste toate pietrele cubice în care am        cioplit  cifre în ritm şi sincope        nu mai am ochi şi nimeni nu mă vede        în mine se deschide un tunel        şi negrul ăla adânc se revarsă ca o        smoală topită în rosturile pietrelor        în liniile  din palme          mulajul cubului perfect.        sunt o maşina de prefabricate negre        de vieţiobiect de celuloid familial        de rame învechite        şi trepte la casa albă de pe strada cea mai        îngustă din oraş        o dată pe zi        mă întorc de una singură pe        strada asta pe care mereu mă plimbam cu picioare        de pasăre împiedicată        strada asta parcă fugea        şi se suspenda între pământ şi ştreaşina cas