Experi/ Mental Poetry
E aşa , o chemare canibalică, E în nucleul celulelor e un tipar E un colaj Nu e decât ecoul din mine sau un ţipăt divizat în alte ecouri Mici înăbuşite între buzelebureţi În bumbacul din tricoul alb, în stratosfera Patului ravaşit în care ele ecourile ratate devin Căutările ce pe ascuns se agaţă de urechi Spun un vers spun o gamă trupul se gândeşte Ce să facă cu mine cu mintea mea un bol de sticlă Din care fara să ai ... Habar te înghit ca pe un şir de cuvinte Cine e aceasta doamnă poetry şi cine o ţine de mână ? O, ţine bine să nu-i piardă îmbraţişarea, curbura torsului desenat pe cearceaf, Mai atragătoare decât incercarea mea Mai ademenitoare în suave note pastelate Clar adunate din emoţii şi spaime e o nouă senzaţie, sa mă las copleşită? se pliază se lipeşte ca un mulaj mă strânge în propria-mi carne mă umple de sânge proaspăt,să trăiesc cu ea