Experi/ Mental Poetry

E aşa , o chemare canibalică,
E în nucleul celulelor e un tipar
E un colaj
Nu e decât
ecoul din mine sau
un ţipăt divizat în alte ecouri
Mici înăbuşite între buzelebureţi
În bumbacul din tricoul alb, în stratosfera
Patului ravaşit în care ele
ecourile ratate devin
Căutările ce pe ascuns se agaţă de urechi
Spun un vers spun o gamă trupul se gândeşte
Ce să facă cu mine cu mintea mea un bol de sticlă
Din care fara să ai ...
Habar te înghit ca pe un şir de cuvinte
Cine e aceasta doamnă poetry şi cine o ţine de mână ?
O, ţine bine să nu-i piardă îmbraţişarea,
curbura torsului desenat pe cearceaf,
Mai atragătoare decât incercarea mea
Mai ademenitoare în suave note pastelate
Clar adunate din emoţii şi spaime
e o nouă senzaţie, sa mă las copleşită?
se pliază se lipeşte ca un mulaj mă strânge în
propria-mi carne mă umple de sânge proaspăt,să
trăiesc cu ea