miercuri, februarie 09, 2011

Rigla

m-am născut prea devreme și prea mică

cât o riglă

mama măsura cu mine etamina pe care cosea flori roșii,

cuvinte blânde.

eram fericită că intram sub masă de-adreptul în

picoare fără să mă aplec

și atunci

mama îmi mai trasa câte un semn ,

de buna purtare,

când mă ascundeam și nu mă găsea prin casă.

la scoala mă uitau în sala de sport

printre mingi

așa încât de atunci mă rostogolesc

tot timpul într-un amețitor

joc...

m-am născut prea devreme...

sunt mică, ca un defectefect

mi-e ușor să mă strecor printre obiecte

și oameni,

așa ca o glumă bună

mă joc de-a v-ați ascunselea cu un bărbat înalt

până la lună

seara când închid ochii cresc brusc și mă văd

copil fericit cum mă

apuc de bara de covoare fără avânt și fără

chin

e un schimb bun de imagini din trecut

mama m-a desenat pe-un colț mic rupt

dintr-o carte

ca să încap m-a făcut cât 2 liniuțe

de pe riglă

am mai crescut ceva de atunci ..

m-am înălțat

odată cu vraful de cărți, cu desenele mele

uriașe care împânzeau casa cu o fâșie albă

loc de amintiri

pe care mamele scriu tot timpul măsura creșterii

copiilor .

acum

nu mai sunt așa mică, mi-am prelucrat imaginea

în photoshop, sunt chiar de înalțime potrivită.

cu rigla măsor

cifrele existenței mele.

4 comentarii:

Yigru Zeltil spunea...

Finalul face cât toată poezia (dar a trebuit toată poezia (poeziua?) pentru a ajunge aici, spunea și Kahlil Gibran ceva de genul - citez din memorie: „dintre cele 100 de cuvinte pe care le-am spus, doar 10 sunt de folos, dar am avut nevoie de celelalte 90 de cuvinte ca acele 10 cuvinte să ajungă la tine”...).

***

Și, a propos, am auzit că ați întrebat de mine...

mtz222 spunea...

Frumoasa poezie... :)
Multzam frumos!

naturamea spunea...

ce e poezia daca nu te trimite in starea de poezie? poezia incepe sa iti comunice deabia dupa ce ajungi acolo. pana atunci...e o forma pe care multi se grabesc sa o explice, sa se intrebe, sa o rasuceasca...asa de-a orbul. m-am lasat atrasa de poezia Iuliei si am simtit mesajul puritatii pentru ca are putere de redezvaluire...un soi de plutire de frunza, usoara si ..usoara! atunci cand cuvintele capata inteles si cand ai intelesul - te trezesti zambind, mintea ta tace si devii traire...si doar pentru ca ai citit o poezie! Inseamna ca poezia si-a atins deplinatatea. Cu "photoshop" ..n-a vrut Iulia, poate, sa se dezminta de duritate..."gata, pana aici cu acele lucruri sensibile!" :)...CU TOATE CA, desi imi place toata poezia, imi place mai mult pana in "finalul" de care vb cineva mai sus, si chiar as fi vrut ca partea placuta sa fie si mai lunga, sa ma invarta in universul puritatii, doar, doar o sa redevin asa pe de-antregul!!! In sfarsit o poezie care nu imi solicita intelectul ci sufletul!!!

Iulia Pană spunea...

va multumesc !singlino

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana