Rigla

m-am născut prea devreme și prea mică

cât o riglă

mama măsura cu mine etamina pe care cosea flori roșii,

cuvinte blânde.

eram fericită că intram sub masă de-adreptul în

picoare fără să mă aplec

și atunci

mama îmi mai trasa câte un semn ,

de buna purtare,

când mă ascundeam și nu mă găsea prin casă.

la scoala mă uitau în sala de sport

printre mingi

așa încât de atunci mă rostogolesc

tot timpul într-un amețitor

joc...

m-am născut prea devreme...

sunt mică, ca un defectefect

mi-e ușor să mă strecor printre obiecte

și oameni,

așa ca o glumă bună

mă joc de-a v-ați ascunselea cu un bărbat înalt

până la lună

seara când închid ochii cresc brusc și mă văd

copil fericit cum mă

apuc de bara de covoare fără avânt și fără

chin

e un schimb bun de imagini din trecut

mama m-a desenat pe-un colț mic rupt

dintr-o carte

ca să încap m-a făcut cât 2 liniuțe

de pe riglă

am mai crescut ceva de atunci ..

m-am înălțat

odată cu vraful de cărți, cu desenele mele

uriașe care împânzeau casa cu o fâșie albă

loc de amintiri

pe care mamele scriu tot timpul măsura creșterii

copiilor .

acum

nu mai sunt așa mică, mi-am prelucrat imaginea

în photoshop, sunt chiar de înalțime potrivită.

cu rigla măsor

cifrele existenței mele.