O ceaşcă albă e inima
O ceaşcă albă e inima Aseară am încercat să o desenez Să-i conturez cu o linie simplă curbura Toartei. Am atins-o fin cu degetul arătător S-a înfiorat şi emoţia s-a auzit oftând... În fiecare zi pun apă proaspătă În fiecare zi cineva o bea Urmele lăsate sunt semnele De dragoste şi răbdare Inima e un obiect de uz casnic De multe ori o dau cu împrumut.