duminică, ianuarie 27, 2013

Zmeu roşu cu chip


Mi-am eliberat mâinile
literele s-au aşternut,
nişte forme
pe albeaţa
ochiului de hârtie.

am îndoieli - frânghii subţiri
pe care prind în cleşti
din lemn
feţe de pernă cu chipul
şi asemănarea ta
trec un culoar lung
ca un tunel
în dreapta am o
pădure desenată şi în stânga
hainele tale la uscat decolorate
de sezoane întregi
mi-am strâns îndoielile
le-am răsucit
mi-au legat mâinile
dar am învaţat să lucrez
ca o maşinărie
cu minute prescrise
sau grame suficiente
m-am automatizat
lacrimi artificiale
plâng pe propriul umăr
inima ţinută la cald
învelită în puful de vise 
m-a
trezit din comă

mi-am eliberat mâinile
au pornit într-o mişcare circulară
pe deasupra norilor.
n-am ştiut că îţi aparţin
nu te-aş mai fi atins
aş fi suflat fin
ca o respiraţie de înger obosit
peste sinusoida trupului tău
feţele de pernă -
planoare umflate de aer
ridicate la incidenţa cu cerul
le-am pierdut

formele s-au răsucit în globul ocular
din litere au curs picuri purpurii
ca un desen al beţiei
am ieşit eu cu mâinile mele
larg deschise
pe sus s-a ivit un zmeu roşu cu chip.

joi, ianuarie 17, 2013

Basmul şi balaurii




Mă visez în cartier
La mine în cartier
unde iarba nu creştea,
doar fier beton iţit printre leagănele din lemne zbârcite.
într-o geometrie nebună toţi ne ordonau
blocurile ne ordonau.
drumurile aveau alei înguste
ca ridurile de pe frunte
prin care ne şerpuiam ca
picăturile de transpiraţie
în continuă căutare de a ne ascunde
de unde

mă văd pe scara liftului
prin micile defecte de fabricaţie
sticla sablată a uşii îmi rezerva dreptul
de a întelege cum e cu lumea şi cu naşterea ei când
tinerii mei vecini făceau dragoste claustrofobă
de unde se trezeau ameţiţi într-un
vehicul spaţial ce îi înălţa până la etajul 10
etajul albastru unde jurau să rămână definitiv
împreună printre grilaje de gumă
nimic nu era glumă


alunec pe topoganul roşu de fier
topit în forme infantile
ce ne-au lăsat semne de bună purtare
la piaţa din tomis nord cu tot norodul la
judecata publică a violatorului criminal
şi apoi la rând la carne
unde se auzeau în ecou
suspinele tinerei care a avortat în subsol
în boxa familiei...
un glob argintiu a ieșit
noaptea prin găurile de aerisire și s-a
divizat în paiete, fata devenise sclipitoare
ca o rochie de lurex orbitoare
memoriile sclipesc şi ele
sunt mărgele preţioase acum la  gâtul
patriei


mă văd pe terasa blocului unde vara
antenele tv erau stâlpii hamacelor
apoi fractali pentru captarea din univers
a filmelor şi meciurilor
extraterestre
iar bitumul încins/mirosea a libertate
ca mititeii de pe grătare
şi noi copiii de la bloc cu mii de chitare acordam
vocea naţiunii pe stadioane
şi cântecul meu despre tine şi istoria ta
se prelingea trist pe buza
blocului şi se strecura între rosturile prefabricatelor
până în camera adolescenţei
unde posterele ţineau loc de mobilă
şi telefonul
ca şi acum o ureche roşie


la mine în cartier fetele fugeau cu amanţii
direct de la plajă, îşi lăsau prosoapele amanet
eu le primeam scrisorile fără destinatar
şi aşa
am căzut la examenul de treaptă şi
la interviul cu charmantul ofiţer
fără uniformă
de frică mă alegeam cu un laţ
greu de 24 de carate, de cărat
până la moarte
oamenii erau muncitori şi luceau în soare
în pictura naivă naţională
pe scara blocului aveam trepte
de aburi și ochi magici
uşile lifturilor stăteau deschide pentru mine
chiar fără cabină,
de atunci am rău de adâncime

când s-a terminat cu joaca,
au început basmele
din gurile lor
ieşeau balaurii cu 7 capete, în timp ce
îţi zâmbeau
lumea de pe strada mea purta ochelari coloraţi
îmi amintesc că era moda abţibildurilor
şi fiecare fereastră avea câte un personaj repartizat
pe aleea mea  era o crăpătură mare, seara târziu sau
dimineţa în zori, prin ea treceau dincolo
prietenii mei rebeli
nu i-am mai zărit deşi în verile umede
siluetele lor apăreau în aerul cald
fantomatice şabloane

din casele cubate, decupate în beton
ieșeau mici mamifere modificate
la comandă
la cismărie
nu mai aveau prenadez şi nici flecuri
şi nici tocuri
pentru că toţi purtam aripi şi gheare
la mine în cartier
veselia era prietenă cu moartea
şi lumea mea se sprijinea într-o
cârjă din import
în cuvinte fără sunet
într-o lume străină
dupa vorbă după port
doar din basmele din cartier
  
La mine în cartier
printre blocuri creşteau periscoape
naturale
în curtea blocului păreau lalele, crizanteme
de aceea aveam plăcuţe caligrafiate
cu "nu rupeţi florile"
la mine în cartier era lumea basmelor
dar
în fiecare basm ca într-o matrice
perfectă apăreau balaurii cu 7 capete
şi din poveste în poveste
în miile de file câte câţi balauri
s-au divizat?
nu-i aşa că ce-ţi spun eu acum
e nesfârşitul...



joi, ianuarie 10, 2013

viaţa e o fată pe care o strigi Morgana..





La 7 dimineaţa
viaţa e o sală de antrenament
alerg, sar, până când
gura mi se
umple de salivă cât să inund gura altuia
deschisă la poveşti
mâinile se lungesc cu ridicări de gantere
şi produc gumă de genoflexiuni
dintr-o dată sar aşa de sus
că viaţa nu mai e sala de antrenament
e un semicerc albăstui la care mă uit atât de
des, de nu ştiu câţi ani, zile sau ceasuri,
mari urâţite de vreme, înnegrite şi murdare
ca unghiile unui colecţionar de tuş
mă trezesc cu ciocanele şi rotiţele în care
locuiesc şi din nou îmi revin
ies la suprafaţa vieţii care e o mare lucioasă
pe o  masă de sufragerie...
liniştită ca un batic întins la soare...
înfig mâna aia lungă în transparenţa ei
şi viermele de oase iese din pieptul meu ţâşneşte
şi face o săritură în adânc, dar eu văd
port ochelari cu rama aurie de care mă agăţ
ca pe tiroliană
şi sar
îl strivesc sub călcâi
viermele nu mai e vierme...
nimic nu mai e... ce-a fost
şi chiar aşa îl strivesc
contrar faptului că în apă nu poţi
dar ce poţi?
pentru că în fapt eu sunt într-un deşert unde viaţa s-a întins
pe dune de risipă
viaţa e o fată pe care o strigi  Morgana...
îţi scriu toate astea să înţelegi anumite rosturi de ipsos
ce unesc cărămizile zidului
pe care seară de seară
în deschiderea viselor
tot numerotez cu frică kilometri.

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana