Zmeu roşu cu chip

Mi-am eliberat mâinile

literele s-au aşternut,

nişte forme

pe albeaţa

ochiului de hârtie.

am îndoieli - frânghii subţiri

pe care prind în cleşti

din lemn

feţe de pernă cu chipul

şi asemănarea ta

trec un culoar lung

ca un tunel

în dreapta am o

pădure desenată şi în stânga

hainele tale la uscat decolorate

de sezoane întregi

mi-am strâns îndoielile

le-am răsucit

mi-au legat mâinile

dar am învaţat să lucrez

ca o maşinărie

cu minute prescrise

sau grame suficiente

m-am automatizat

lacrimi artificiale

plâng pe propriul umăr

inima ţinută la cald

învelită în puful de vise 

m-a

trezit din comă

mi-am eliberat mâinile

au pornit într-o mişcare circulară

pe deasupra norilor.

n-am ştiut că îţi aparţin

nu te-aş mai fi atins

aş fi suflat fin

ca o respiraţie de înger obosit

peste sinusoida trupului tău

feţele de pernă -

planoare umflate de aer

ridicate la incidenţa cu cerul

le-am pierdut

formele s-au răsucit în globul ocular

din litere au curs picuri purpurii

ca un desen al beţiei

am ieşit eu cu mâinile mele

larg deschise

pe sus s-a ivit un zmeu roşu cu chip.