De acum încolo

De acolo din mijlocul durerii, vine şoapta ta
Atinge rana care sângereaza şi o desface într-o floare albă
Muşc din mâna ta ca să nu uiţi gustul dinţilor mei
Din inima îmi ies aburi şi din ochi lame de oţel care taie
Funia ce-mi strange gâtul…
Lasa-mă să fug din acuarela palidă in care tu mă pătrunzi
Fie ca vreau fie ca nu …
De acolo din mijlocul spaimei mă apucă urletul ,mă
Invârte ca pe o limbă de ceasornic ..
Ameţeala mă transportă în liniştea mea şi te pierd
Din privire,
ca nu mai am ochi , nu mai am buze
Tu le-ai decupat din fotogarfiile noastre şi m-ai lăsat Aşa
să nu te mai privesc urât să nu te mai cert …de parcă
Eu n-aş putea să-mi fac cu creionul ochii mai mari şi albaştri o
Gura mai mare şi buze mai cărnoase ..
De parcă după tine n-ar mai exista lumea si pământul şi eu
Aş crăpa în următoarea secundă ca o mică bulă de aer …
Poate ar trebui să ne aşteptăm începutul…….