Locuiesc într-o cutie neagră
Locuiesc într-o cutie neagră …
Cu mine şi cu trupul meu
Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale
Dimineaţa se vede prin găurile scobite cu greu
ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia
în îndelungi partide depresive
Suflă un aer prin mine ...trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei
ce îşi schimbă culoarea în gri
În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni ..abia am oxigen
Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă ..
Viaţa în cutie are umorul ei ...
Comentarii
Pur întâmplător, sunt şi eu din Constanţa şi de multe ori am văzut cărţile dvs. la biblioteca judeţeană, pe când căutam cu infinită speranţă cărţile lui Saşa Pană, dar n-am îndrăznit să le împrumut, fiindcă aveam mereu alte cărţi pe cap (fiindcă stau departe de bibliotecă, nu pot să mă aprovizionez zilnic cu cărţi şi ştiu că am comis o cacofonie...). Am dat din întâmplare acum peste blogul dvs. şi sunt nişte poeme aici care mi-au căzut cu tronc... Ştiţi, fără nicio îndoială, ce înseamnă poezia cu P mare... Mă mir că nu sunteţi mai consacrată.
va ofer cu toata placerea, cea mai recenta carte publicata "contrasecunde". Imi puteti transmite o adresa postala.