mai urc mai cobor o scară din vene

Am pus o inimă-n tipar, în nucleul celulelor, în tensiune
Un colaj…
Nu e decât ecoul din mine sau
Un ţipăt divizat în alte ecouri
Din piept îmi răspund sunete joase cavernoase
Care ascund secrete, secreţii şi oase
Rând pe rând intră în vibraţia dorinţelor şi
Toate inimile se rostogolesc şi toate
Fibrele se întăresc şi contracţiile dovedesc
Un cântec al sângelui
Cu urechea lipită de stern
Cu timpanul deschis ca o floare de nufăr
Peste care suflă un şuierat
Trupul se gândeşte
Ce să facă cu mine, cu mintea mea
Un bol de sticlă
Din care fără să ai…
Habar te înghit ca pe un şir de cuvinte
Când în mine se comprimă inima
Prea strâmtă, apucată de două mâini
Ce răsucesc în mine un drug înroşit de iubire
Ce răsucesc în mine un gând iute de trădare
Mai respir mai urc mai cobor o scară din vene
Tipăresc, pe un fin memoire un
Cadran de argint
O femeie se-agaţă de aortele translucide
Se loveşte în orele atât de mic tipărite
Că nici secundele nu mai încap… bum bum
Se răzvrăteşte o dragoste în care
Biologic mă pierd…
În spate am doar patimi
Şi cineva ţipă la mine cu o gură tăiată de-un ciob de lumină
Cu o inimă decupată din altă inimă
Sunt acum mai aproape de întrebări
nu am la cine să strig...