Verde brotăcel, fuchsia, și albastru de metil

iar mă mut, iar mă mut...îmi strâng aripile de hârtie

zbor din casă

iar mă duc, iar mă duc ...să aduc pietre albe din mare

le pictez cu verde brotăcel, fuchsia, și albastru de metil,

mor de durere, mi-am pierdut un dinte mușcând momeala buzelor tale

mi-am săgetat plămânul respirând din vazduhul comun

încălțată în cizme militare

cu picioarele tumefiate

bat pasul de marș

și pământul, asfaltul și granitul îmi strâng urmele ca niște semne hieroglifice,

în istoria trupului rănit

Eu sunt un rac obișnuit cu dureri de oase...

Câte oase are un animal așa mic?

îmi scârțâie un genunchi și altul cedează la presiunea tezaurului

Viața e un business to business cu proceduri și ședințe interminabile

între mine și tine

iar ma urc, pe gurmazul tău să simt norii ca niște pufuleți

sa înghit din ei si să devin un incubator de vrăbii și rândunici

mai nou mă expun

sunt cubul de plastic din cămăruța cu sistem de alarmă

instalația de artă a conviețuirii în doi,

vasele comunicante dintre noi

s-au înfundat cu dulciuri și jucării.

acum mă evapor în particule de căldură , dragoste, lână și bumbac

vă îmbrac, vă încalț, vă măsor creșterea și frumusețea

eu, verde brotăcel, fuchsia și albastru de metil.