câinele nopţii

ţin ochi închişi

strâng peloapele să nu pătrundă

fir de lumină

aşa cântă ea

doar un stop de blues

se combină

sfârşeala zilei de vară,

răguşeala amintirii tale

pe clape de fildeş  se topesc

prin ecranul opac

lacrimi curg

în camera în care se

preumblă o fantomatică

inundaţie

oarbă  tastez prin

aerul trist până în vene

străpuns de vocea ieşită

din maşinărie 

nu mă lasă să te  văd

m-a înconjurat cu vibraţiile nonlineare ...

cu  tehnică ei

plină de fiori sonori

cântăreaţa asta ascunde

în glasul ei tragedii virtuale

 teancuri de fotografii  te ascund

chipul  tău  se dilată

 în fiinţa mea se umple .

cu o undă  nepământeană

o trompetă ascute

durerea.

  

incandescent

amorul ei şi al meu

e acum  un jar de ţigară

stins pe peloape.

din difuzor

se deschide-o

trapă să iasă 

câinele nopţii.