M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST- Martin Page















Martin Page
M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST


Humanitas 2007
Colecţia Cartea de pe noptieră


„M-am hotărât sa devin prost” pare sa fie un titul bun care să-ţi vândă cartea ,deşi nu cred că asta a fost intenţia lui Martin Page autorul.
Intenţia lui sigur s-a îndreptat ca o „sticluţă plină de vitriol” în ochii cititorului, ca acesta ori să orbescă şi să se lase de citit, ori să fie atât de traumatizat încât să se simtă pe parcursul lecturii precum personajul său Antoine.
Si, dacă ar fi numai atât, titlul ! Din primele pagini”miroşi de la distanţă” ce te aşteaptă ,
frazele aparent normale , devin uşor , uşor „gaze lacrimogene”.Cu savoare de erudit crescut în haine de cerşetor Antoine , ne descrie trauma lui , starea lui de agregare într-un monolit de inteligenţă care apasă , apasă ….şi atunci îşi propune hotărât să devină prost. La 25 de ani, personajul nostru are deja masterate exotice, lecturi greoaie, prieteni pe măsură :o tânară lesbiană care cu pasiune se inseminează destul de des, un tânar exemplar uman pe care s-au făcut experimente, care este fosforescent şi vorbeşte în versuri, ….şi lista ar continua, s-ar rostogolii pe câteva pagini pline de ironie în care personajul nostru se decide total să scape de handicapul supărator al gândirii.
Dar ce, credeţi ca e uşor să fi prost? Vă înşelaţi …aşa că tânărul nostru personaj este supus unei grele încercări ..faceţi şi dvs. acest exerciţiu : ţineti-vă gândirea precum respiraţia măcar un minut ….Eh? nu e aşa că e groaznic?
Urmează acţiune …Antoine se hotarăşte să devină mai întâi alcoolic , ca să se poată prosti mai uşor …dar şi aici eşuează, vorba românului ca „ţiganul la mal „ după discuţii
intense cu un profesionist şi o jumătate de halbă de bere ajunge în comă alcoolică la spital,mai mult graţie respiraţiei îndrumătorului decât al efectului berii. Oare câte din situaţiile mai mult decât hilare din acesta savuroasă carte sunt văzute în jurul nostru zilnic ?Câti dintre noi indignaţi de prostia din jurul nostru ne-am complace măcar câteva minute în postura de idiot ca să scapi de toate grijile …?
Antoine însă nu se lasă, nu se dă bătut aşa uşor şi vrea să se sinucidă cu simplitatea omului care nu mai are nimic de pierdut . Dar mintea sa are nevoie de sfaturi şi apelează la o instituţie cu vechime de la 1742 ”S.P.T.P.T.M”(Sinucidere pentru toţi şi prin toate mijlocele) dar nici asta nu e suficient ..şi recurge la medicul său din copilărie , defapt unicul său medic ,căruia îi cere o lobotomie ca pe o reţetă cu aspirină.
I se recomandă Heurozac. Da, acesta îşi face „treaba”, personajul nostru străbate o junglă
formată din : magazine de firmă ,unde „năpârleşte „ de vechile haine şi apare
cu nike, levi’s, adidas ,de o masă copioasă la McDonadl’s, de Săli de jocuri video, culminând cu sală de forţă şi muzică house .
Transformare e totală cand ajunge agent de bursă se îmbogăţeşte peste noapte „din prostie „ şi are o viaţă îndestulătoare lipsită de griji sau de traducerile lui din armaică….
Antonie la inceputul „Odiseei „ sale spunea că”Nimic nu mă enerveză mai mult decât poveştile în care eroul ,la final , va ajunge în situaţia de la început, după ce a câştigat ceva „. Cum se sfârşeste epopeea lui Antoine , nu vă povestesc , pentru că trebuie să citiţi aceasta carte , nu foarte groasă , nu foarte grea , dar care sigur vă va da satisfacţii,
hohote de râs, şi nu veţi mai fi niciodată singur şi disperat în faţa prostiei ce ne înconjoară.
Şi dacă la unii aceasta vine dintr-un imens plictis la noi la români e deja o chestie patriotică aşa cum numai Sarmalele reci a spus-o : frate :”Ţara te vrea prost „!
Mai bine nu mai citiţi carte , împrumutaţi-o cuiva ………ha ha ha !!!!!

Comentarii

Anonim a spus…
Foarte realista mi s-a parut cartea pentru ca descrie exact incertitudinea pe care o ai la 25 de ani cand vezi ca tot ceea ce credeai "ai carte ai parte" e fals si singura optiune e sa te integrezi societati de consum.Societate in care pt a supravietui ai nevoie de anti-depresive si o cafea varsata pe tastatura la momentul potrivit.Pe mine m-a atras titlul, o miscare de marketing foarte buna,dar per ansamblu cartea merita si cred ca e printre cele mai bune care le-am citit in ultimul timp
Anonim a spus…
mie imi place pragmatismul iulei pana....sentimentul pe care il da ca e o persoana care nu se plictiseste niciodata cu ea insasi! textul, ca si altele dealtfel, are forta si e tintit chiar daca schimba de mai multe ori tinta. tintele sunt precise si reale. nu bate campii.

Postări populare de pe acest blog

Noi

Locuiesc într-o cutie neagră

Gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne