Noi

astăzi s-a luminat


Sunt Jurnalul în care n-am apucat să scriu…
o filă ruptă, din rânduri
s-au topit toate râurile, s-au prăvălit munţii,
catedrale au zdruncinat maşina timpului
Multe trupuri s-au aruncat pradă leilor
Şi multe mame au pierdut fii şi fiice
Aşa s-a luminat lumea mea
s-a albit de adevăruri şi noi speranţe

n-am să mă mai îmbrac în negru n-am să mă mai uit
în oglindă
am să stau în calea ei…am s-o privesc printr-un ecran de gheaţă
şi s-o provoc să joace rolul maşterei

sufletul e o sită prin care se cerne durerea
şi inima
îşi schimbă culoarea devine albă de un alb prea alb
medical şi septic

de ce îmi e teamă , de propria-mi venă aortă?
de oasele mele de pielea mea de unghiile mele?
absurdităţi ….

tac
îmi înghit o parte din temeri noaptea târziu, singură într-o casă straină
pasărea mea s-a desprins din goblenul de pe perete cu
mâinile mele caută ceva, un suport pe care să se sprijine în plimbarea mea
prin aceasta lume
Cu această muzică, cu aceste sunete confuze.
Fugi, te culcă, e ora târzie şi mâine o altă zi te va despuia de frică
Te va lumina ca un bec de 500 de W şi tu vei străluci în lumina lui
Neînfricată ca acum 20 de ani.