astăzi s-a luminat


Sunt Jurnalul în care n-am apucat să scriu…
o filă ruptă, din rânduri
s-au topit toate râurile, s-au prăvălit munţii,
catedrale au zdruncinat maşina timpului
Multe trupuri s-au aruncat pradă leilor
Şi multe mame au pierdut fii şi fiice
Aşa s-a luminat lumea mea
s-a albit de adevăruri şi noi speranţe

n-am să mă mai îmbrac în negru n-am să mă mai uit
în oglindă
am să stau în calea ei…am s-o privesc printr-un ecran de gheaţă
şi s-o provoc să joace rolul maşterei

sufletul e o sită prin care se cerne durerea
şi inima
îşi schimbă culoarea devine albă de un alb prea alb
medical şi septic

de ce îmi e teamă , de propria-mi venă aortă?
de oasele mele de pielea mea de unghiile mele?
absurdităţi ….

tac
îmi înghit o parte din temeri noaptea târziu, singură într-o casă straină
pasărea mea s-a desprins din goblenul de pe perete cu
mâinile mele caută ceva, un suport pe care să se sprijine în plimbarea mea
prin aceasta lume
Cu această muzică, cu aceste sunete confuze.
Fugi, te culcă, e ora târzie şi mâine o altă zi te va despuia de frică
Te va lumina ca un bec de 500 de W şi tu vei străluci în lumina lui
Neînfricată ca acum 20 de ani.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Noi

Imagine
    să ne întoarcem privirea la margini,   la stele să recurgem la sofisticate piruete în mișcarea cărora frame cu frame să ne revedem oracolul. dacă ai apăsa pe butonul invizibil   ascuns atunci în timpul vieții noastre am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele am dormi în camere cu jucării și ușa își va strica singură yala   în așteptarea marilor iubiri. cine mai știe ce am fredonat,   ce am înfrânt, ce am visat lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest copiii și anii. Să ne întoarcem privirea   la soare, la nisip și apa mării să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim calendare. dacă am vrea am putea să zburăm     înlăuntrul   timpului   vieții noastre o repetiție în care   ne ascultăm   îndelung   râdem cu riduri și vorbim   despre lucruri rotunde d...
Citiți mai multe

Locuiesc într-o cutie neagră

Imagine
Locuiesc într-o cutie neagră … Cu mine şi cu trupul meu Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale Dimineaţa se vede prin găurile scobite cu greu ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia în îndelungi partide depresive Suflă un aer  prin mine ...trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei ce îşi schimbă culoarea în gri În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni ..abia am oxigen Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă .. Viaţa în cutie are umorul ei ...
Citiți mai multe

Gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne

Imagine
Tara Donovan -peace gallery NY - foto credit Julitti gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne se privea în picăturile de sânge ce rămâneau pe tejgheaua de inox pândea clienții cu străluciri sadice și în reflexul lamei de cuțit își etala zâmbetul lăbărțat ar fi trebuit să fie o grasă, o masă diformă precum halca pe care o tranșa dar soarta făcuse să fie femeia visată de el gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de lux se privea în lacrimile ce rămâneau pe tejgheaua de cristal pândea iubiții cu străluciri insinuante și în reflexul irisului negru își etala zâmbetul firav ar fi trebuit să fie o nălucă sidefie ,o masă crepusculară precum steaua pe  care o visa dar soarta făcuse să fie femeia urâtă de el. (din vol. Imagine Simplă 1996)
Citiți mai multe