poemele bat din picioare poruncesc să fie scrise


m-am trezit în astă dimineaţă
cuprinsă de remuşcări
ce-am scris ce-am dovedit
poemele bat din picioare poruncesc să fie scrise
aşa
e corect sau nu, nu mai înţeleg
şi mă trezesc cu o durere adâncă în tâmple şi frunte
şi număr cuvintele scrise
şi brusc
nu mai am nimic de scris
se opresc literele ca pe marginea unei cascade
dacă aş aluneca aş pluti într-un nor de particule de apă
ca o perdea lăsată peste poezie şi aer
Din cascade s-ar auzi trompete ascuţite
în ritm de dixiland
Ca şi cum visele mele matinale s-ar topi
într-o adiere de
Sunet
m-am trezit în astă dimineaţă cu o mare poftă de dans
cu un ritm sacadat ca şi cum poemele mele ar decapita
refrene …
nemurirea se opreşte pe buza unei tinere copile recitând din poemul
artistului
ucis de un vers înverzit …

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Noi

Imagine
    să ne întoarcem privirea la margini,   la stele să recurgem la sofisticate piruete în mișcarea cărora frame cu frame să ne revedem oracolul. dacă ai apăsa pe butonul invizibil   ascuns atunci în timpul vieții noastre am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele am dormi în camere cu jucării și ușa își va strica singură yala   în așteptarea marilor iubiri. cine mai știe ce am fredonat,   ce am înfrânt, ce am visat lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest copiii și anii. Să ne întoarcem privirea   la soare, la nisip și apa mării să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim calendare. dacă am vrea am putea să zburăm     înlăuntrul   timpului   vieții noastre o repetiție în care   ne ascultăm   îndelung   râdem cu riduri și vorbim   despre lucruri rotunde despre sensibile deteriorări, despre ce uităm și ce ne amintim, dar sigur
Citiți mai multe
Imagine
  Fata avea două caverne în plămânul stâng   Fata avea două caverne în plămânul stâng suferea de levofobie și absorbea toată roua mușcatei de pe balcon la șase fix dimineața. atunci cafeaua aburea fereastra cu vitraliul pastelat în care înotau pești, alge și căluți de mare. Bucuria ei înota și ea în lacrimile  pe care le aduna într-un mic borcan de muștar. Se auzeau sirene. în fața blocului era bătaie pe locurile de parcare spații extraterestre în care navete sofisticate debarcau   niște omuleți colorați în culorile libertății Cu gândul la ce sunt oamenii, păsările și asfaltul își ghicea viitorul pe fundul ceștii- o groapă a marianelor   -o aromă de   întuneric Fata avea două găuri negre la purtător Beciuri pentru   condamnați - coridoare Instalații sanitare  case abandonate   - zone fără acces Contaminări și carantine – vacanțe obligatorii second life și  prea mult zoom  Ca să scape de ele își punea frunze de mușcată Aproape de inimă   și un  
Citiți mai multe