PANA

pradă ţie Domnule timp mi-au trecut visele, mi-au apărut simptomele unei boli ce aducea cu visarea manifestările ei sunt ciudate şi imprevizibile, mi-au trecut visele prin faţa ochilor ca într-o mişcare banală, ca într-o zi pierdută printre alte zile anoste. mi-au apărut semnele … mi-au apărut ca o rezultantă a drumului meu geometric mă joc cu tine , eşti o tastatură cu literele şterse eşti Un poem într-o limbă numai de mine ştiută Un vocabular sărac cu toate cuvintele porcoase ascunse bine în file şi foi vine acum şi el şi ne ascunde pe noi trebuie sa rezişti valurilor uriaşe de salivă consoanelor grele fugite din taste , aruncate cu greu prin vestibulul gurii plină de ură ce boală stupidă , sa nu mai poţi ţine pe limbă nici un cuvant nici o vocală , aşa cum am spus e o mişcare banală a aerului , ce vehiculeză prin nării şi prin alte orificii , lipsite de arta de a produce sunete articulate chiar ascuţite cu care să tai , în tine , din tine cu singura spadă din dure cuvinte , sa tai ...

Martin Page M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST Humanitas 2007 Colecţia Cartea de pe noptieră „M-am hotărât sa devin prost” pare sa fie un titul bun care să-ţi vândă cartea ,deşi nu cred că asta a fost intenţia lui Martin Page autorul. Intenţia lui sigur s-a îndreptat ca o „sticluţă plină de vitriol” în ochii cititorului, ca acesta ori să orbescă şi să se lase de citit, ori să fie atât de traumatizat încât să se simtă pe parcursul lecturii precum personajul său Antoine. Si, dacă ar fi numai atât, titlul ! Din primele pagini”miroşi de la distanţă” ce te aşteaptă , frazele aparent normale , devin uşor , uşor „gaze lacrimogene”.Cu savoare de erudit crescut în haine de cerşetor Antoine , ne descrie trauma lui , starea lui de agregare într-un monolit de inteligenţă care apasă , apasă ….şi atunci îşi propune hotărât să devină prost. La 25 de ani, personajul nostru are deja masterate exotice, lecturi greoaie, prieteni pe măsură :o tânară lesbiană care cu pasiune se inseminează destul de des, un tânar...

un cântec al sângelui Ce înţelegi din dorinţa mea din viaţa mea din diamantele şi perlele ce atârnă de dorinţele mele … E o nebunie în ritmuri nebune e un refuz al favorurilor pe care aş putea să ţi le ofer şi să aud un ritm care mă face să-mi doresc o izbândă … acum trec bule de acid prin vene şi mă cuprinde ameţeala din piept îmi răspund sunete joase cavernoase care ascund secrete , secreţii şi oase rând pe rând intra în vibraţia dorinţelor şi toate monedele se rostogolesc şi toate fibrele se întăresc şi contracţiile dovedesc un cântec al sângelui ,cu urechea lipită de stern cu timpanul deschis ca o floare de nufăr peste care suflă un şuierat moartea acum te apleci şi scoţi cu un cleşte de os , palpitaţia ,o arunci peste porţile ce închid tezaurul meu de poboabe ascunse adînc în adânc… Ai ascultat în toate o posiblă şansă ca pământul să-ţi răspundă la ghicitori şi secrete dar ţi-a dat Speranţe- fără cuvinte care acum zboară trandafirii au aceiaşi ţepi de mii de ani şi muzica e aceea...

bărbatul meu timp Nu muzica nu sunetele confuze fac simfonia, ci zgomotele minţii mele Speriată de hăuri şi dealuri şi ceasuri aruncate peste tot v-aţi prins că am ceva cu maşina infernală a timpului aş vrea să stric ceva din mişcarea regulată a àcelor aş putea să înghit limbile să folosesc aparatul vorbirii altfel decât l-am folosit până acum. am să locuiesc în casa timpului. am să mă lupt cu el într-o căsnicie perfectă ştiu că-şi bate joc de mine ca un soţ de nevastă ştiu că mă înşeală, are şi un soi de înclinaţii homosexuale, până şi bărbaţilor li se oferă mai mult. locuieşte departe de lumea învrăjbită de limba lui n-are loc, n-are stare se zbate între pleoape .

blue sky, blue sky Pe străzi cineva a început să strige după durere Fugise cu altul Ne-am şters lacrimi, ne-am desprins nişte fire de păr şi am şoptit într-o scoică ca durerea să dispară din toţi să intre in spaimele Lui. Soarele a răsărit, era bine, dar s-a dovedit a fi de mucava Muzica au chemat-o îngerii… Şi heruvimii au început sa danseze pe corzile pianului lovind cu ciocănele colorate … notele…parcă se schimbaseră în alte Semne, în alte sunete, inexacte, cineva cânta lejer la pian .urechile creşteau nările creşteau tălpile ne creşteau Daca ai şti cum ne înălţam…fluturi de hârtie În întunericul alb ca un halat de spital Creşteam şi am hotărât să aşteptăm am aşteptat albastrul … culoarea albastra ne-am aşezat pe un capăt de deşert, proaspăt plouat, ca un proaspăt soldat eliberat, între timp am aşteptat autobuzul. Albastrul se lăsa aşteptat era cu domnul timp într-o plimbare prin ceruri o fascinantă paradă, noi aşteptam ca un trup secretos să devenim albăstrui Aplauze !!! …regizorul...

aud o orchestră întreagă. e un bărbat reflectat în imaginea mea ce pot să fac, ce pot să văd … în pelicula de apă rămasă pe masă după un pahar vărsat aş vrea ca nebunia să se oprească să-i pierd delirul şi să zâmbesc să mă confesez să mă răsucesc în mişcările simple să cheltui o avere pentru un sărut şi aş mai face o groază de reduceri de preţ la toate cheltuielile pentru o noapte minunată plină de muzici şi îngeri făcând dragoste cu imaginea noastră aud o orchestră întreagă.

astăzi s-a luminat Sunt Jurnalul în care n-am apucat să scriu… o filă ruptă, din rânduri s-au topit toate râurile, s-au prăvălit munţii, catedrale au zdruncinat maşina timpului Multe trupuri s-au aruncat pradă leilor Şi multe mame au pierdut fii şi fiice Aşa s-a luminat lumea mea s-a albit de adevăruri şi noi speranţe n-am să mă mai îmbrac în negru n-am să mă mai uit în oglindă am să stau în calea ei…am s-o privesc printr-un ecran de gheaţă şi s-o provoc să joace rolul maşterei sufletul e o sită prin care se cerne durerea şi inima îşi schimbă culoarea devine albă de un alb prea alb medical şi septic de ce îmi e teamă , de propria-mi venă aortă? de oasele mele de pielea mea de unghiile mele? absurdităţi …. tac îmi înghit o parte din temeri noaptea târziu, singură într-o casă straină pasărea mea s-a desprins din goblenul de pe perete cu mâinile mele caută ceva, un suport pe care să se sprijine în plimbarea mea prin aceasta lume Cu această muzică, cu aceste sunete confuze. Fugi, te culcă,...

poemele bat din picioare poruncesc să fie scrise m-am trezit în astă dimineaţă cuprinsă de remuşcări ce-am scris ce-am dovedit poemele bat din picioare poruncesc să fie scrise aşa e corect sau nu, nu mai înţeleg şi mă trezesc cu o durere adâncă în tâmple şi frunte şi număr cuvintele scrise şi brusc nu mai am nimic de scris se opresc literele ca pe marginea unei cascade dacă aş aluneca aş pluti într-un nor de particule de apă ca o perdea lăsată peste poezie şi aer Din cascade s-ar auzi trompete ascuţite în ritm de dixiland Ca şi cum visele mele matinale s-ar topi într-o adiere de Sunet m-am trezit în astă dimineaţă cu o mare poftă de dans cu un ritm sacadat ca şi cum poemele mele ar decapita refrene … nemurirea se opreşte pe buza unei tinere copile recitând din poemul artistului ucis de un vers înverzit …

nici o viaţă doar blues Cerul era albastru şi când dormeam şi când mă trezeam tot albastru era Deşi lumea era mai neagră decât negrul Guaşelor mele Luna era minunată şi plină de lumina de lună şi nimic nu o deranja pianul meu programat pe sonata lunii aduna pe clape un praf sclipitor Nina Simon mă înspăimânta cu vocea ei grasă şi groasă şi nu mi-o imaginam oamenii se trezeau în fiecare zi trişti si obosiţi deşi cerul era albastru senin ca o speranţă hai spune ce vrei de la mine şi nu te mai preface nu mai există nimic şi nici o viaţă cu un cer albastru doar tristeţea bluesului.