Experi-mental
poetry
E aşa , o chemare canibalică,
ecoul din mine sau
un ţipăt rotund în carnea dulce
alte scâncete mici înăbuşite între buzelebureţi
în bumbacul din tricoul alb, în stratosfera
patului ravaşit în care ele
ecourile ratate devin
căutările ce pe ascuns se agaţă de urechi
spun un vers cânt o gamă trupul se gândeşte
ce să facă cu mine cu mintea mea
care n-are habar
mă înghite ca pe un şir de cuvinte
cine e această doamnă poetry şi cine o ţine de mână ?
O, ţine bine să nu-i piardă îmbraţişarea,
torsul curbat desenat pe cearceaf,
mai atrăgătoare decât încercarea mea
mai ademenitoare în note pastelate
Clar adunate din emoţii şi spaime
e o nouă senzaţie, să mă las copleşită?
se pliază se lipeşte ca un mulaj mă strânge în
propria-mi carne mă umple de sânge proaspăt.
Experi/mental
poetry
It’s like… a cannibal’s call,
the echo inside me or
a rounded shriek in my sweet flesh
small muffled whimpers
between my lips-sponges
in the cotton of my white shirt
in the stratosphere of the disheveled bed
where missed echoes become searches
secretly clinging to my ears
I say a verse play a scale my body ponders
what to do with myself with my mind
that has no clue
it swallows me like a string of words
who is this lady poetry
who holds her hand?
oh, hold tight, don’t lose her embrace,
the curved torso drawn on the bed sheet
more appealing than my attempts
more alluring in pastel tones
gathered from fear and emotion
it's a new feeling, should I let it
overwhelm me?
it wraps around it molds like a cast squeezes me in
my own flesh
fills me with fresh blood.
Comentarii