Cuvinte la uşă

când am plecat de acasă


o ureche mi-a rămas lipită de tăblia patului.


un ochi răzvratit la perete


în camera mea.


nu mi-am putut desprinde degetele de pe


maşina de scris hermes, de corespondent de razboi


nedeclarată la miliţie.


băieţii din bloc îmi dădeau târcoale,


să mă bată


aşa era moda


apoi


m-am decis să fug


să las jumătate din degete acolo pe litere


m, a, m, a , t, a, t, a, c, a, s, a, a, c, a, s, ă


când am plecat de acasă eram cam dezmembrată


picioarele înca mergea spre nord, tomis nord


mâinile căuta marea şi capul meu


stapânea un cer din apropierea stadionului...


când m-am apropiat de mine deja eram


lipsită de imaginaţie


mi-am redactat scenariul de mână


clasic şi caligrafic, lungind scenele de


amor şi romantism ...colorând paginile


cu acuarelele primului fiu.


nu m-am gândit să mă mai întorc acasă


şi am cărat după mine într-un căruţ de mall


pietrele, timbrele, colecţiile şi cărţile,


vinyl-urile şi scoicile ...


când am plecat de acasă mi-am pus pantofii


roşii


mi-am lăsat cuvintele


la uşă .