miercuri, aprilie 11, 2012

Cuvinte la uşă




când am plecat de acasă


o ureche mi-a rămas lipită de tăblia patului.


un ochi răzvratit la perete


în camera mea.


nu mi-am putut desprinde degetele de pe


maşina de scris hermes, de corespondent de razboi


nedeclarată la miliţie.


băieţii din bloc îmi dădeau târcoale,


să mă bată


aşa era moda


apoi


m-am decis să fug


să las jumătate din degete acolo pe litere


m, a, m, a , t, a, t, a, c, a, s, a, a, c, a, s, ă


când am plecat de acasă eram cam dezmembrată


picioarele înca mergea spre nord, tomis nord


mâinile căuta marea şi capul meu


stapânea un cer din apropierea stadionului...


când m-am apropiat de mine deja eram


lipsită de imaginaţie


mi-am redactat scenariul de mână


clasic şi caligrafic, lungind scenele de


amor şi romantism ...colorând paginile


cu acuarelele primului fiu.


nu m-am gândit să mă mai întorc acasă


şi am cărat după mine într-un căruţ de mall


pietrele, timbrele, colecţiile şi cărţile,


vinyl-urile şi scoicile ...


când am plecat de acasă mi-am pus pantofii


roşii


mi-am lăsat cuvintele


la uşă .

2 comentarii:

Cristi spunea...

Frumoasa poezie!
Poate nu ar strica sa te mai gandesti la culorile blogului, cititul este foarte obositor pe culorile astea.

Iulia Pană spunea...

va multumesc pentru apreciere si pentru sugestie ....

ebony bones- amazon

http://www.amazon.com/Ebony-Bones-Iulia-Pana/dp/1512242519/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1440349159&sr=8-2&keywords=iulia+pana