PANA

am frică de înălțimi și de văi adânci mă ţin strâns de un capăt de sfoară atârnat de tablia de pat. sunt în balans    fac tot timpul exerciţii riscante provocatoare încât între noi avalanşe de sânge ţâşnesc. atunci când ţip, respir după tine şi ţip... fă-mi un hamac din mușchi și tendoane un marsupiu din inima ta sufletului meu  pui de cangur rătăcit printre jaloane pe plaja de la trei papuci rușinat-strecurat pe urme greblate de sare printre scoici şi căluți uscați. am frică de mare o pierzanie vortexul din care-am sosit eu, oul din spumă fă-mi un difuzor din șoaptele tale să aud doar bass-ul de hulă și octavele femeilor peşti am frică de adâncuri și uneori mă urci şi m-arunci direct de pe far din lumina ochiului sticlos mă răzbun  cu mare şi sare desenez din tristeţe legenda cu care te încolăcesc cu odgoane de aburi fă-mi o perfuzie cu ser din argint să mă împac cu zodia moale de rac puiul de can...

la ora 5 a început prima criză imaginile se destrămau căpătau mira unui post tv. apoi barele de defecțiune tehnică se recreau în vechi filmări curios montate cu încetinitorul. nu m-am speriat mi-am pus doar dorințe noi din care se strecurau persoanje și fapte de eroism am resetat orice imagine și am zis că n-am decât niște pietre mari albe în drumul meu că aș putea deschide ușile metalice ale timpului și viața mea scrisă pe casete Vhs ca un script pe o coală albă va primii căldura culorilor. am încercat. în  regia de montaj o matrice se desface din mine. personaje dilatate ca o pastă întinsă de  timp trag de banda magnetică așa precum ființa mea declarată la starea civilă fără nume într-o vară întristată în ozon violet a rămas cu nume de cifre. prima criza mă trimite în decor îmi sar   protezele inimii se rostogolesc în apa  lăptoasă a dimineții. niște îngeri  deghizați au declarat că m-au s...

pui pe hârtia inimii o pată și doare nu știi cu mâna să-ți ștergi lacrimile când plângi numai așa scoți din tine un zbor de insecte albăstrite de noapte pun pe hârtia inimii silabe ca  niște oase de ceară și-mi cânt singură un vid de alint pe stânga inima desenează o pareză de boală picioarele țin un trup hăituit capul e sus își ridică coama de nutrie moartă dar rar îți invinge durerea din vârf stau și ochii nu stau scanează o liniște de neauzit doar rotițele mici din jucăria  de plastic pe care le-am înghițit pornesc o istorie fin desenată în tuș direct pe meninge ce cool... trebuie să fie o carte de gânduri arsă pe-un cd izvoare istorice digital amprentate doamne ție  cum sa-ți trimit ruga mea un folder de psalmi ...

ce-a fost greu a trecut ... moartea nu m-a vrut am sărit peste etape ca peste gardurile de la atletism eram cât ele şi n-am trecut niciodată finalurile fără căzături îmi cumpărasem cuie, pantofi cu cuie să nu alunec, să mă înfig din alergare în zgura din pistă hmm ce-am mai râs prima oară cand am crezut că e o glumă povestea unuia de demult căruia i-au bătut cuie în talpă deadreptul să alerge mai repede, mai sus să zboare ... pe mine m-au ales întâi de la scoală să alerg dupa minge, după ziare, după clopoțel în garderobă-mi pluteau dungile de pe trening  trei dungi adidas și în mintea mea fericirea învingătorului dar n-a fost să fie m-au ales apoi după altă școală după inocență, după poezie, în casă teancuri de cărți făceau zid în calea fricii, crăpăturile din pereți erau difuzoarele albe și muzici clandestine mă amețeau mă amenințau noaptea intra cu totul în mine rula negrul și albul unui film ce nu își mai șfârș...

când am plecat de acasă o ureche mi-a rămas lipită de tăblia patului. un ochi răzvratit la perete în camera mea. nu mi-am putut desprinde degetele de pe maşina de scris hermes, de corespondent de razboi nedeclarată la miliţie. băieţii din bloc îmi dădeau târcoale, să mă bată aşa era moda apoi m-am decis să fug să las jumătate din degete acolo pe litere m, a, m, a , t, a, t, a, c, a, s, a, a, c, a, s, ă când am plecat de acasă eram cam dezmembrată picioarele înca mergea spre nord, tomis nord mâinile căuta marea şi capul meu stapânea un cer din apropierea stadionului... când m-am apropiat de mine deja eram lipsită de imaginaţie mi-am redactat scenariul de mână clasic şi caligrafic, lungind scenele de amor şi romantism ...colorând paginile cu acuarelele primului fiu. nu m-am gândit să mă mai întorc acasă şi am cărat după mine într-un căruţ de mall pietrele, timbrele, colecţiile şi cărţile, vinyl-urile ...