hârtia inimii

pui pe hârtia inimii o pată

și doare

nu știi cu mâna să-ți ștergi lacrimile

când plângi

numai așa scoți din tine un zbor de insecte

albăstrite de noapte

pun pe hârtia inimii silabe ca  niște oase de ceară

și-mi cânt singură un vid de alint

pe stânga inima desenează o pareză de boală

picioarele țin un trup hăituit

capul e sus își ridică coama de nutrie moartă

dar rar îți invinge durerea din vârf

stau

și ochii nu stau

scanează o liniște de neauzit

doar rotițele mici din jucăria  de plastic

pe care le-am înghițit

pornesc o istorie fin desenată în tuș

direct pe meninge

ce cool...

trebuie să fie o carte de gânduri

arsă pe-un cd

izvoare istorice digital amprentate

doamne ție 

cum sa-ți trimit ruga mea

un folder de psalmi ...