puiul de cangur

am frică de înălțimi și de văi adânci

mă ţin strâns de un capăt de sfoară

atârnat de tablia de pat.

sunt în balans   

fac tot timpul exerciţii riscante

provocatoare încât

între noi

avalanşe de sânge ţâşnesc.

atunci când ţip,

respir după tine

şi ţip...

fă-mi un hamac din mușchi și tendoane

un marsupiu din inima ta

sufletului meu pui de cangur

rătăcit printre jaloane

pe plaja de la trei papuci

rușinat-strecurat

pe urme greblate de sare

printre scoici şi căluți uscați.

am frică de mare

o pierzanie

vortexul din care-am sosit eu, oul din spumă

fă-mi un difuzor din șoaptele tale

să aud doar bass-ul de hulă

și octavele femeilor peşti

am frică de adâncuri și uneori

mă urci şi m-arunci direct de pe far

din lumina ochiului sticlos

mă răzbun cu mare şi sare

desenez din tristeţe legenda

cu care te încolăcesc cu odgoane de aburi

fă-mi o perfuzie cu ser din argint

să mă împac cu zodia moale de rac

puiul de cangur rătăcește năuc

pe coasta de iarbă uscată

unde marea se-neacă la mal

sa plângă? să uite ce e?

pe pământul amestecat cu nisip

aleargă izbindu-se de zidurile

cazematelor umplute până la gură

de oase

fă-mi un culcuș între ele

în măduva uscată

să-ţi citesc să-ţi adun din

drumul de alege - lungi culoare  

prin care ne-am preumbalat

eu cu mersul meu împiedicat

sărit uneori ca o pasăre șchioapă

nu vreau să uit... dar vreau să uit

mersul tău apăsat ca un semn înroşit

între noi o flacară arde un capăt de sfoară.