luni, noiembrie 12, 2012

puiul de cangur




am frică de înălțimi și de văi adânci
mă ţin strâns de un capăt de sfoară
atârnat de tablia de pat.
sunt în balans   
fac tot timpul exerciţii riscante
provocatoare încât
între noi
avalanşe de sânge ţâşnesc.
atunci când ţip,
respir după tine
şi ţip...
fă-mi un hamac din mușchi și tendoane
un marsupiu din inima ta
sufletului meu pui de cangur
rătăcit printre jaloane
pe plaja de la trei papuci
rușinat-strecurat
pe urme greblate de sare
printre scoici şi căluți uscați.
am frică de mare
o pierzanie
vortexul din care-am sosit eu, oul din spumă
fă-mi un difuzor din șoaptele tale
să aud doar bass-ul de hulă
și octavele femeilor peşti
am frică de adâncuri și uneori
mă urci şi m-arunci direct de pe far
din lumina ochiului sticlos
mă răzbun cu mare şi sare
desenez din tristeţe legenda
cu care te încolăcesc cu odgoane de aburi
fă-mi o perfuzie cu ser din argint
să mă împac cu zodia moale de rac
puiul de cangur rătăcește năuc
pe coasta de iarbă uscată
unde marea se-neacă la mal
sa plângă? să uite ce e?
pe pământul amestecat cu nisip
aleargă izbindu-se de zidurile
cazematelor umplute până la gură
de oase
fă-mi un culcuș între ele
în măduva uscată
să-ţi citesc să-ţi adun din
drumul de alege - lungi culoare  
prin care ne-am preumbalat
eu cu mersul meu împiedicat
sărit uneori ca o pasăre șchioapă
nu vreau să uit... dar vreau să uit
mersul tău apăsat ca un semn înroşit
între noi o flacară arde un capăt de sfoară.
 






Niciun comentariu: