îmbrăcat în blană de lup

-    în memoria tatălui meu Simion (Victor ) Pană 

în bucătaria mea se ţin

şedinţe de terapie

uşa se deschide  şi închide de multe ori

să-mi spună tatăl meu. ...ce şi cum e cu viaţa.

ca o umbră

din ce în ce mai des

cuvintele-i se aglomerează

la ieşirea buzelor lui groase

senzuale.

vorbele nespuse

sunt canini care muşcă din timp

în pauza şedinţei ..

îl văd în altă dimensiune

unde poate să leviteze 

până în tavan

şi mai sus .. ca într-un elevator transparent

cu  papucii de casă ...

încălţaţi  temeinic

aşa cum făcea cu cizmele militare

în care se adunau toate furiile lui

pentru că nu-i plăceau -nici carâmbul înalt

nici centura de piele

îi îmbrăcam uneori vestonul şi cascheta

şi credeam că geometria s-a inventat

în rapoartele lui...

din bucătaria mea văd prin fereastră

un convoi alunecând silenţios

prin curte

jumătate de familie ..

sunt transparenti

şi prin ei

urmăresc glisarea liftului şi a tatei

spre pământ

se tot întorc ... calcă în urme de o sută de ani

le adîncesc ..e un pericol la temelie

tata vede şi se îmbracă în blana  unui lup bătrân

păşeşte rar, priveşte în  gol printre pleoape

 îi simte  ca pe nişte jaloane

la sedinţă se discută aprins

pâlpâie în femei neputinţa

uşa scârţie ca un acompaniament lugubru

îmi pun vestonul şi cascheta şi

ies afară în aerul presat de nori

fantomele se pierd speriate

le arăt o blană de lup.