îmbrăcat în blană de lup

-    în memoria tatălui meu Simion (Victor ) Pană 



în bucătaria mea se ţin
şedinţe de terapie
uşa se deschide  şi închide de multe ori
să-mi spună tatăl meu. ...ce şi cum e cu viaţa.
ca o umbră
din ce în ce mai des
cuvintele-i se aglomerează
la ieşirea buzelor lui groase
senzuale.

vorbele nespuse
sunt canini care muşcă din timp

în pauza şedinţei ..
îl văd în altă dimensiune
unde poate să leviteze 
până în tavan
şi mai sus .. ca într-un elevator transparent
cu  papucii de casă ...
încălţaţi  temeinic
aşa cum făcea cu cizmele militare
în care se adunau toate furiile lui
pentru că nu-i plăceau -nici carâmbul înalt
nici centura de piele

îi îmbrăcam uneori vestonul şi cascheta
şi credeam că geometria s-a inventat
în rapoartele lui...

din bucătaria mea văd prin fereastră
un convoi alunecând silenţios
prin curte
jumătate de familie ..
sunt transparenti
şi prin ei
urmăresc glisarea liftului şi a tatei
spre pământ
se tot întorc ... calcă în urme de o sută de ani
le adîncesc ..e un pericol la temelie
tata vede şi se îmbracă în blana  unui lup bătrân
păşeşte rar, priveşte în  gol printre pleoape
 îi simte  ca pe nişte jaloane

la sedinţă se discută aprins
pâlpâie în femei neputinţa
uşa scârţie ca un acompaniament lugubru
îmi pun vestonul şi cascheta şi
ies afară în aerul presat de nori

fantomele se pierd speriate
le arăt o blană de lup.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Noi