un filtru vechi plin de scame
am auzit cuvintele tale prima
oară
ca printr-o sită
printr-un filtru vechi plin de scame
prin ţesătura rară a unui scutec.
pe aleea pe care nu o mai recunosc
mama mergea legănat
mama tragea de timpul ăla nesfârşit
până la intersecţia cu spitalul mare
unde mă ducea cu ea
să mă culce într-o apă şi să mă lase
să dorm până în alte mări,
când te-am auzit chemându-mă acasă
şi pe mama întorcând-o din drum.
cu cheiţă secretă ai răsucit în
inima ei
şi vrabia aia roşie care avea cuib
a zburat nesigură
pe deasupra mării mi-ai trasat
o linie la care să privesc
dreaptă
cu o riglă să măsor
cerul şi norii în zilele ploioase
să îi înclin doar atât cât să las
loc să intre soarele
ce magie tati ...
dar tu n-ai râs ...în colţul
gurii tale
am vrut sa pun rigla să măsor
dar n-ai vrut
ai început să mă strigi pe
variate tonuri
mi-ai dat un nume de vară
mi-ai dat câte ceva din ce aveai
prin buzunare
o busolă veche
un deviz de fundaţie
o carte cu cântece
un os de delfin
un pâmant de flori
acasă
ai făcut uşi mari şi trei rânduri
de ferestre
cerul se mişcă odată cu norii
şi miroase a furtună pe mare
ce colecţie de chei ai tu tati..!.
în pivniţă unde stai de vorbă cu
prieteni tăi si iubitele tale
încarnate în pisici maidanze...
unde ai adunat vase cu apă
şi mirodenii,
unde te-a inghiţit
o buclă de timp
de ceva vreme uşile-ţi cresc
se sudează
singure în pereţii groşi
şi ferestele
sunt mâncate de tencuială albă
şi te întreb
ce arhitectură e asta ...
privirea-ţi rosteşte să nu mai pun
întrebări..
tată..de ce nu mă chemi acasă?
aerul dintre noi reverberează
când mă strigi sunetul stă prins în cuşca minţii
te aud vag prin filtru plin de
scame ...
pot să deschid uşa?
pot să deschid uşa?
pot să deschid uşa?
Comentarii