dimineaţa a ieşit din eprubetă



dimineaţa a ieşit din eprubetă
cu un lichid albăstrui a înconjurat blocul
şi tata nu a mai recunoscut-o pe mama
în zădărnicia unei lungi convieţuiri

m-am aşezat în scaunul moale al resemnării
şi am început să-i  desenez primele litere

cu o lumina albicioasă am scris
despre îndoiala ce stăruia în toate

amiaza s-a decantat cu alt spectru
un plumb greu mi-a prins picioarele
m-a înfăşurat cu un fir de gută
să-mi refuz revolta


plâng
cuţite taie în minte
neputinţa
spaima e o momeală aruncată în larg
o gură imensă
din care bule de oxigen
mă îneacă  şi
mă aduc înapoi să aud cum
tata a reuşit să spună că... e bine !
zâmbind  şi-a încălţat pantofii
în care am încăput şi eu
aşa ne-am plimbat pe strada primăverii
până la marginea lacului

tu cine eşti ?
ce să răspund?

un vânt cald scutură luciul
îmi spun numele

liniştea
opreşte aerul să respire 

într-un carneţel vom scrie
istorii recente, nume şi
adrese şi vom
reinventa punctele cardinale
e bine !..spune tata

seara ajungem amândoi
în acelaşi timp
în aceiaşi colocvială tăcere


ca atunci în copilarie
refuz copia la indigo a
ochilor noştri  migdalaţi
de ceartă şi tristeţe


dimineaţa ..ce repetiţie infernală
dimineaţa iese din receptor
şi tata ştie un singur buton

vorbim  în fiecare zi
aşteptând o dimineaţă nouă
în vitro
o ieşire în larg










Comentarii

Anonim a spus…
Doamne, Iulia..este exact ce simt eu acum...ce poveste...ce unica si induiosatoare poveste ..

Postări populare de pe acest blog

Noi