Ce păsări zboară pe cerul meu




Ce păsări zboară pe cerul meu
Deşi nu s-au deschis porţile…?
un şir de chei stau atârnate pe cablurile
aeriene 
palmele tale pâlnie 
pumnul meu  melc
ascult cum transmiţi
ultimatumul
ce se pierde în briza conversaţiei
ah, cum se termină brusc mesajul
răsucit de două ori în inima din nisip
o tacere pe pleoape  vine şi pleacă în
liniştea azurie
cu pene de pescăruşi
la pălăria verii...
vin valurile la mal şi iau cu ele
ultimele scrisori cearşafuri  pe nisip
decorate cu nume şi cuvinte goale
semne de neînţeles pentru ochii
în care înnoată aceleaşi valuri
mâna ta sapă  în plaja pustie
mâna mea îngropată de vie
lângă scoicile  cu structura perfectă
în care se aud cântând, glasuri  dragi
într-un număr de aur şi nisip
din care mâna ta picură zidurile unui castel
în care cu aceleaşi chei 
ai închis un cer cu păsări necunoascute
mâna mea încă desenează
un cerc prin care trece  mai departe
un zâmbet amărui
mâna ta grea şterge
ultimul semn de pe spatele
fin al cerului …






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Noi