joi, decembrie 08, 2011

un cuvânt

ca să scriu mi-am pus un semn de carte

şi mă rog de soare să nu uite că

între paginile unor carţi de joc

prietenii sunt nişte cai de curse

premiaţi cu like-uri pe facebook

dar în alt joc pe o altă planetă cu alt soare

prietenii fac un foc şi-l înghit

împreună de două ori apoi călătoresc

cu viteza luminii fără oglinzi retrovizoare.

ca să scriu mi-am făcut un punct

în inima şi m-am rugat să nu uit că

am fost într-un rai în care ne prefaceam că

suntem singure pe lume

am răscolit vocabularele lumii

şi pietrele vulcanilor ca să construim

un semn-piatră peste piatră

vorbele noastre sau împreunat

într-un poem de milioane de ani

scris şi şters şi iar scris şi iar şters

lumea se holbează nedumerită,

câinii stau în şir indian să muşte

o vocala măcar ...

caii de curse se miră... ce superglue

foloseşti ca să ţii bucuriile lângă tine

ai creier, ai inima se întrebă ?

ai doar o luminaminune ce te-a străbătut

dint-un love story nemuritor,

desuet de acum

dar eşti material dur şi nu uşor de

prelucrat

unii te-au aşezat la o masă rotundă

un carusel nesfârşit

unii ţi-au dat cupe cu aer otrăvit

le-ai trimis ace de aur, săgeţi de argint

ai tras un tighel de mătase cu urme

frumoase

cine se crede şi ce nume are ...puterea ?

nimeni nu ştie ce albastră e marea

când ochii sunt limpezii când teancul de

carţi groase se transformă în cină

când pisica uită ce e şi te face fericită

ca să scriu mi-am pus un ceas să bată

ca o toacă...

şi mă rog de mai multe ori să-mi amintească

cum se numeşte un cuvânt.

1 comentarii:

irina ionescu spunea...

Este surprinzatoare imaginea despre prieteni.

"prietenii sunt nişte cai de curse

premiaţi cu like-uri pe facebook"

Imi place si ideea despre a-ti aminti ca trebuie sa scrii...
Dar trebuie sa scriem, mereu, simti ce repede trece timpul!?