PANA

ca să scriu mi-am pus un semn de carte şi mă rog de soare să nu uite că între paginile unor carţi de joc prietenii sunt nişte cai de curse premiaţi cu like-uri pe facebook dar în alt joc pe o altă planetă cu alt soare prietenii fac un foc şi-l înghit împreună de două ori apoi călătoresc cu viteza luminii fără oglinzi retrovizoare. ca să scriu mi-am făcut un punct în inima şi m-am rugat să nu uit că am fost într-un rai în care ne prefaceam că suntem singure pe lume am răscolit vocabularele lumii şi pietrele vulcanilor ca să construim un semn-piatră peste piatră vorbele noastre s-au împreunat într-un poem de milioane de ani scris şi şters şi iar scris şi iar şters lumea se holbează nedumerită, câinii stau în şir indian să muşte o vocala măcar ... caii de curse se miră... ce superglue foloseşti ca să ţii bucuriile lângă tine ai creier, ai inima se întrebă ? ai doar o luminaminune ce te-a străbătut dint-un love story nemu...

m-am născut prea devreme și prea mică cât o riglă mama măsura cu mine etamina pe care cosea flori roșii, cuvinte blânde. eram fericită că intram sub masă de-adreptul în picoare fără să mă aplec și atunci mama îmi mai trasa câte un semn , de buna purtare, când mă ascundeam și nu mă găsea prin casă. la scoala mă uitau în sala de sport printre mingi așa încât de atunci mă rostogolesc tot timpul într-un amețitor joc... m-am născut prea devreme... sunt mică, ca un defectefect mi-e ușor să mă strecor printre obiecte și oameni, așa ca o glumă bună mă joc de-a v-ați ascunselea cu un bărbat înalt până la lună seara când închid ochii cresc brusc și mă văd copil fericit cum mă apuc de bara de covoare fără avânt și fără chin e un schimb bun de imagini din trecut mama m-a desenat pe-un colț mic rupt dintr-o carte ca să încap m-a făcut cât 2 liniuțe de pe riglă am mai crescut ceva de atunci .. m-am înălțat odată c...

Contrasecunde

eu nu mă mai văd ...sunt tranșată în milioane de cuburi și prisme și sfere nu mă mai simt om sunt o categorie de viețuitoare nouă abia apărută anomalie a meniului universal carnivor nu am înca denumire și nici o etichetă de recunoaștere am doar dungi, adâncite pe frunte... după care mă identifică la scanare... eu nu mă mai mișc, doar levitez dintr-un spațiu în altul și picioarele-mi sunt doar niște elemente de sprijin uneori eu nu mă mai trezesc din amețeala asta persistentă o migrena și o pastilă pentru incapabili cu armele astea lovește... un cineva în mine...