șirul câinilor de piatră

scările întunecate dintre ateliere

sunt pline de câini

se aliniază pe câte o treaptă și așteaptă să treacă

vara

primăvara ..și așa mai departe ...ca și cum

ar străjui scările, treptele, oamenii...

sunt stapânii din carne și blană.

în acest loc aerul nu e respirabil

e plin de puf și fire din haina lor năpârloasă

de aceea

toți artiștii din curtea cu alteliere lucrează

în

păr de câine

expoziția în aer liber întruchipează istoria

trecerii acestor jivine prin viața noastră.

numai un artist în metale grele -

mitică,

se bucură

de protecția lătrătorilor..

el în halat albastru străbate edenul

însoțit de haită

iar viața

nu merge înaintea lui.

în curtea cu ateliere doar câte un scheunat

strică lentoarea și pacea

dincolo de geamuri

mai vezi câte o

pupilă dilatată de nesomn

și așteptare

câiniistăpâni au chiar fotolii și

scaune speciale pe care se întind ca

imperatorii

in așteptarea luptelor

dar artiștii nu sunt născuți gladiatori.

liniștea se sparge ca un vas de ceramică în cuptor

aerul se albăstrește de culorile

țâșnite din tuburi

și răzvrătirea e la un pas

la o treapta și se aude ...

înfundat ca un motor măcinat de vreme.

apoi trece prin fiecare perete și face o strecuratoare

prin care pot să-și privească liniștita lor viață

până când șuieratul din vorbele unui poet

vine și sparge șirul câinilor de piatră.