Pânză subţire, memoire fin




Mi-e dor de fata vie din pozele vechi
din Poveştile tale
despre cum ne-am vazut prima oară.
Fiecare îşi ţese o pânză subţire un memoire fin
pe care îşi leagănă elefanţii.
Neverosimilă dorinţă
nu mai vad amintiri, de trei zile aud
straturi de linişte căzând peste scrisori
şi pulbere
azi am găsit un cd cu muzică unor menestreli
îl pierdusem de 7 ani
niciunde
azi l-am găsit din niciunde,
când în mine se comprimă secunde
prea strâmte,apucate de doua mâini
ce răsucesc în mine un drug înroşit de minciună
ce răsucesc în minte un gând iute de răzbunare.
mai respir mai urc mai cobor o scara din aţă
mai cos,pe un fin memoire un copil într-o poză
caligraf pe o galbenă filă.
în cadranul de-argint o femeie se-agaţă de minutarele
translucide
se loveşte în orele atât de mic tipărite
că nici secundele nu mai încap ...
se răzvrăteşte o amintirea în care
biologic mă pierd ...
in memoir-ul meu, ce să păstrez ?
un om mic a păstrat o lume mare
direct in piele ca semne de viaţă..
noi balansam pe pânze de apă
moşteniri monstruase
albe răzbunări

Comentarii

Ramona Matache a spus…
Recitindu-te, iaca, te revad asa cum te stiam - un om cu suflet fara asemanare. Imi doresc de multa vreme sa te pot contacta, dar nu mai am numarul tau de telefon. Poate nici nu ma mai stii, sunt Simona Craciun, am colaborat pentru reclame, la studioul de inregistrari :)
miercuri, mai 06, 2009 11:00:00 a.m.
Iulia Pană a spus…
draga simona ,
ma bucur nespus ca ne regasim.
poti sa-mi trimiti un mesaj si tel pe adresa de e-mail julitti@yahoo.com,
si te voi suna cu mare bucurie ....
joi, mai 07, 2009 3:03:00 a.m.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Noi

Imagine
    să ne întoarcem privirea la margini,   la stele să recurgem la sofisticate piruete în mișcarea cărora frame cu frame să ne revedem oracolul. dacă ai apăsa pe butonul invizibil   ascuns atunci în timpul vieții noastre am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele am dormi în camere cu jucării și ușa își va strica singură yala   în așteptarea marilor iubiri. cine mai știe ce am fredonat,   ce am înfrânt, ce am visat lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest copiii și anii. Să ne întoarcem privirea   la soare, la nisip și apa mării să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim calendare. dacă am vrea am putea să zburăm     înlăuntrul   timpului   vieții noastre o repetiție în care   ne ascultăm   îndelung   râdem cu riduri și vorbim   despre lucruri rotunde d...
Citiți mai multe

Locuiesc într-o cutie neagră

Imagine
Locuiesc într-o cutie neagră … Cu mine şi cu trupul meu Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale Dimineaţa se vede prin găurile scobite cu greu ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia în îndelungi partide depresive Suflă un aer  prin mine ...trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei ce îşi schimbă culoarea în gri În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni ..abia am oxigen Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă .. Viaţa în cutie are umorul ei ...
Citiți mai multe

Gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne

Imagine
Tara Donovan -peace gallery NY - foto credit Julitti gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de carne se privea în picăturile de sânge ce rămâneau pe tejgheaua de inox pândea clienții cu străluciri sadice și în reflexul lamei de cuțit își etala zâmbetul lăbărțat ar fi trebuit să fie o grasă, o masă diformă precum halca pe care o tranșa dar soarta făcuse să fie femeia visată de el gloria ei strălucea în vitrina unui magazin de lux se privea în lacrimile ce rămâneau pe tejgheaua de cristal pândea iubiții cu străluciri insinuante și în reflexul irisului negru își etala zâmbetul firav ar fi trebuit să fie o nălucă sidefie ,o masă crepusculară precum steaua pe  care o visa dar soarta făcuse să fie femeia urâtă de el. (din vol. Imagine Simplă 1996)
Citiți mai multe