O picătură de apă era dimineaţa

O picătură de apă , suspendată pe pleoapă
era dimineaţă
Era dimineaţă şi aerul trecea pe lângă pleoapele mele
cald şi mirositor
era dimineaţă
şi viaţa începea să respire o dată cu plămânii mei
Cu pielea mea cu nările şi fibrele şi fantele corpului meu
Era dimineaţă şi îmi prevesteam un început moleşit
ca o bucată de pânză albăstrie
Mototolită de mâinile tale pline de vene
gata să explodeze
să împrăştie un sânge negru peste manuscrise
şi fotografii
Era dimineaţă şi îmi doream ca
noaptea să mai tragă de timp să vină
ea în locul zorilor
Dar era dimineaţă şi îmi dezmorţeam amintirile
sedate cu greu după istovitoare poveşti
filme cărţi şi muzici despre cum aş putea să trăiesc
ca un om al zilelor mele.
Era dimineaţă în viaţa mea
amestec de nopţi şi nopţi în care eram eu
doar eu şi zile în care metamorfoze puneau pe corpul şi mintea mea stăpânire
şi în timp ce mă amăgeam
dimineaţa fugise după noaptea mea miraculoasă
ca o tânără îndrăgostită de-un zburător
şi ziua mă lovea brusc şi rece peste faţă.